Cum sa ne rugam3 min read

Chiar în timp ce te rogi o să vină duhuri rele să-ţi schimbe mintea de la rugăciune, dar nu te teme.

Nu există creştin sau monah să nu fie ispitit când se roagă. Să nu vă agitaţi, să fiţi calmi că tot apuci să zici ceva.

Ai vrut numai cu o râvnă care se naşte în noi toţi, să faci mai mult.

Dar nu, tu roagă-te cu măsură, mulţumeşte-te cu daruri mici. Nu-i convine deloc satanei că te rogi şi, ca să te împiedice, îţi dă de lucru. Ăsta e semnul că noi facem lucrul bun. Ia să te gândeşti la lucruri deşarte să vezi că nu te mai opreşte. Are şi el libertatea să ne ispitească, atât. N-are putere, e un tolerat dracul.

Nu faceţi greşeala să-l blestemaţi. Cu dracul nu se stă de vorbă decât cu: „Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul.” Fuge dracul de puterea numelui lui Iisus.

Dacă uiţi să zici îţi revii cu calm, agitaţia îi convine satanei, că nu eşti în stare să-ţi mai revii. Harul lui Dumnezeu nu vine unde-i o mâhnire, unde-i o întristare, deoarece cu o astfel de bogăţie nu ştii ce să faci şi o risipeşti. Deci să ai o stare de veselie pe unde trăieşti care înseamnă şi o stare de rugăciune şi o trăire creştină. Când sunteţi trişti gândiţi-vă la lucrul acesta: stai, că este ceva drac aicea! Şi nu acceptaţi, rugaţi-vă la Maica Domnului. Cât poate Dumnezeu cu puterea, poate şi Maica Domnului cu rugăciunea.

Sfinţii povestesc că odată a venit diavolul la uşa unui călugăr. Împingea diavolul să intre, împingea şi călugărul pe dinăuntru să nu-l lase. Şi se ruga în timpul ăsta: Doamne Iisuse, ajută-mă! Dar dracul împingea mai tare şi era mai, mai să-l biruie, când, de teamă a strigat călugărul cât a putut: Doamne Iisuse, ajută-mă! Şi imediat a dispărut diavolul, şi lângă el a apărut Mântuitorul. „De ce n-ai venit până acum?”, L-a întrebat călugărul. „Am venit când M-ai chemat cu adevărat”.

Deci rugăciunea şi gândul la Dumnezeu, dacă nu pleacă din inimă, sunt spoială. Câţi dintre noi nu păţim asemenea călugărului la uşa sufletului nostru? Zicem că ne rugăm, zicem că ne împotrivim păcatului, dar numai când suntem copleşiţi, în momente de mare cumpănă ne gândim cu adevărat la Dumnezeu. O clipă înseamnă un timp şi un suspin înseamnă o rugăciune. Rugăciunea este un mijloc neapărat folositor, dar trezvia e un scop atins. Trebuie ştiut că mult se teme diavolul de omul treaz, cât mai treaz.

 

«Rugaţi-vă neîncetat» (1 Corinteni 5,17)

Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments