“Când măriţii ucenici la spãlarea Cinei s-au luminat, atunci Iuda cel rãu credincios, cu iubirea de arginţi bolnãvindu-se, s-a întunecat … Vezi, iubitorule de avuţii, cel ce pentru acestea spânzurare şi-a agonisit. Fugi de sufletul nesăţios care a îndrãznit unele ca acestea asupra Împãratului. Cel ce eşti peste toţi bun, Doamne, slavã Ţie”. (Tropar)
Patru lucruri mai prãznuim în aceastã zi:
spãlarea picioarelor,
Cina cea de tainã,
Rugãciunea din grãdina Ghetsimani şi
vânzarea şi prinderea Domnului.
Înainte de a începe Cina, Hristos S-a sculat, Şi-a dezbrãcat hainele şi El singur a spãlat picioarele tuturor. Prin aceasta a vrut sã îl facã pe Iuda sã se ruşineze, iar celorlalţi sã le aducã aminte sã nu umble dupã întâietăţi: “Cel care vrea sã fie întâiul sã fie slujitorul tuturor” (Marcu 9, 35), dându-Se El însuşi pildã. La sfârşitul mesei aduce vorbã şi despre vânzarea Lui. Dupã puţin timp, luând pâinea a zis: “Luaţi mâncaţi”; la fel şi paharul, zicând: “Beţi dintru acesta toţi, acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi. Aceasta sã o faceţi întru pomenirea Mea” (Matei 26, 26-28).
Dupã aceea, arãtându-Se om, spune ucenicilor: “Întristat este sufletul meu pânã la moarte” (Matei 26, 38) şi S-a rugat în Grãdina Ghetsimani cu sudoare de sânge (Luca 22, 44).
Iuda cunoştea locul şi, luând câţiva soldaţi, a venit sã-L prindã. A fost prins şi dus la Ana, la Caiafa, şi în cele din urmã la Pilat.
Acum Petru se va lepãda de trei ori de Hristos, tãgãduind cã-L cunoaşte.
Pentru a ne reaminti de toate acestea, seara se scoate în mijlocul bisericii Sfânta Cruce.
