Urcuşul înspre unirea cu Dumnezeu2 min read

Mântuitorul Hristos zice că: “Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum împărăţia cerurilor se ia prin străduinţă şi cei ce se silesc pun mâna pe ea” (Matei 11, 12).

Sfântul Petru ne spune că Dumnezeu Tatăl ne-a făgăduit, prin Fiul, să ajungem “părtaşi dumnezeieştii firi, scăpând de stricăciunea poftei celei din lume” (2 Petru 1, 4). Dar pentru aceasta trebuie să punem şi noi toată sârguinţa, adăugând la credinţă fapta bună, la fapta bună cunoştinţa, la cunoştinţă înfrânarea, la înfrânare răbdarea, la răbdare evlavia, la evlavie iubirea frăţească, la iubirea frăţească dragostea (2 Petru 1, 5-7).

Este limpede, din Scripturi, că Moise pentru a se întâlni cu Dumnezeu s-a urcat pe Muntele Sinai, postind patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi (Ieşire 34, 28). Cei trei ucenici, Iacov, Petru şi Ioan, pentru a-L vedea pe Domnul schimbat la faţă s-au urcat pe Muntele Tabor (Matei 17, 1).

Urcuşul înspre unirea cu Dumnezeu, întru iubire, este creionat astfel de către Sfântul Maxim Mărturisitorul:

“Dragostea e născută de nepă-timire; nepătimirea de nădejdea în Dumnezeu; nădejdea de răbdare şi îndelungă răbdare; iar pe acestea le naşte înfrânarea cea atotcuprinzătoare. Înfrânarea la rândul ei, e născută de frica lui Dumnezeu. În sfârşit
frica, de credinţa în Domnul”.

Spiritualitatea creştină nu face altceva decât să ne prezinte dinamica despătimirii, procesul înaintării creştinului pe drumul desăvârşirii întru Hristos, prin curăţirea de patimi şi dobândirea virtuţilor. Acest proces se săvârşeşte întro anumită ordine.

Dacă dogmatica ne învaţă ce să credem, morala ce să facem, mistica este preocupată de unirea fiinţei omeneşti cu Fiinţa supremă, cu Dumnezeu. Ţinta este să “ajungem toţi la unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu, la starea bărbatului desăvârşit, la măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos” (Efeseni 4, 13).

Drumul înspre ţintă are, teoretic, două mari etape: ascetica şi mistica. Ascetica este preocupată de purificarea de patimi, iar mistica de înaintarea în unirea cu Dumnezeu. De fapt cele două se întrepătrund. Pe măsură ce ne purificăm de patimi ne umplem de Duhul, ne unim cu Dumnezeu.

Etapa ascezei este activă, presupune luptă şi nevoinţă.

Etapa misticii este contemplativă, presupune că s-a ajuns la desăvârşire, la unirea cu Dumnezeu.

Sfântul Pavel le rezumă magistral pe amândouă într-un verset:

M-am răstignit împreună cu Hristos; şi nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine” (Galateni 2, 20).

DINAMICA DESPĂTIMIRII
Spiritualitate creştină
† Andrei, Arhiepiscopul Alba-Iuliei

Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments