Să ştiţi că deveniţi suspicioşi în momentul în care dracul geloziei vă pătrunde mai adânc în inimă decât bucuria întâlnirii cu celălalt. Suspiciunea în raport cu celălalt se naşte şi din cauză că, în primul rând, n-avem încredere în noi.
Întâi se naşte în noi indifelitatea, nu neapărat că iubim pe altcineva, deşi poate fi şi asta, ci prin faptul că întotdeauna îl socotim pe cel pe care îl iubim sau zicem că-l iubim second-hand în raport cu celelalte priorităţi pe care le avem în jurul nostru. Ferească Dumnezeu!
Eu personal cred că cea mai urâtă şi mai cruntă dintre drăcoveniile dracului despre noi este această gelozie, care roade neîncetat, ca un vierme, ca o rugină la fier.
Domnule, poţi să-i dovedeşti celuilalt de mii de ori, să-i spui prin cuvinte, să faci gesturi şi minuni arătând că-l iubeşti, dacă el nu simte că te iubeşte, aliluia şi amin!
Trebuie să stai cuminte, să te retragi, să te rogi lui Dumnezeu ca, într-un fel sau altul, să-ţi găsească unul mai vrednic de iubire decât el.
Ideea asta, cu suspicionarea prietenei, asta e şi un fel de bazaconie, astea sunt filmele americane văzute prea mult.
Aţi văzut că mai întâi se culcă bine, după aia o întreabă: “Dar cum zici că te cheamă?” Se ceartă bine cu părinţii, trag nişte chefuri monsturoase, în care dacă vomită cu atât mai bine, dacă iau droguri e şi mai bine, dacă se întâmplă cumva şi o relaţie de homosexualitate e nemaipomenit, după aceea spun că îşi doresc o viaţă nouă, fără suspiciuni.
Fiţi morali, ca să nu mai fiţi suspicioşi. În momentul în care deveniţi suspicioşi e şi pentru faptul că aveţi o rană undeva, aşa, ascunsă.
Unii mai spun: “Eu sunt supărat, prietena mea nu mai este virgină”. Dar el, măgarul, el nici măcar de virginitatea ochiului nu s-a păzit şi îi cere bietei fete să fie nu ştiu cum!
Nu cereţi mai mult decât daţi.
