Crucea lui Isus cel Răstignit e semnul cel mai scump ce-l avem noi oamenii pe pământ, numai cât acest semn trebuie să fie, să se facă un izvor de putere creştinească. Crucea înseamnă biruinţă şi cu ea trebuie să trăim o viaţă de biruitori, altcum rămânem în judecata ce ne-a facut-o un misionar străin, care cercetând viaţa noastră religioasă şi-a însemnat într-un loc cuvintele: “Viaţa românilor e plină de cruci şi de păcate”.
Crucea şi Jertfa Mântuitorului trebuie adâncite în inima noastră şi în viaţa noastră. Dacă este ceva ce ne lipseşte nouă românilor, apoi este tocmai o astfel de viaţă. “Viaţa noastră trebuie să fie un dar al Celui răstignit pe cruce”.
Duhule Sfinte, care m-ai trezit pe mine din somnul păcatelor, deschide şi inima mea să intre în ea Izvorul vieţii şi Izvorul puterii, Crucea şi Jertfa Mântuitorului… Deschide inima mea să se întipărească pe veci în ea chipul lui Isus răstignit pe crucea Golgotei.
Duhule Sfinte, adu-mi aminte clipă de clipă, că viaţa mea este un dar al Celui răstignit pe cruce şi trebuie să o trăiesc întreagă cu El şi pentru El… Adu-mi aminte clipă de clipă, că nu mai sunt al meu, ci sunt al lui Isus Hristos care m-a răscumpărat cu un preţ aşa de mare.
Pr.Iosif Trifa – “Oglinda inimii omului”
