Intrucat inaintea ochilor nostri sta, spre evlavioasa inchinare si sarutare, Crucea Domnului, a carei putere este preaslavita adeseori in rugaciunile si cantarile bisericesti, doresc, iubitilor, sa va spun acum cateva cuvinte despre aceasta putere, despre minunile ei.
Apucandu-ma sa vorbesc despre asta, pe de o parte vad peste tot puterea ei lucratoare de minuni si nu stiu la ce sa ma opresc, ce intamplare sa iau ca pilda a puterii facatoare de viata a Crucii; vad si marea evlavie pe care o aveau fata de Cruce oamenii din vechime.
Pe de alta parte, vad, din pacate, foarte putine experiente ale acestei puteri la oamenii de acum, si indata vad si pricina pentru care ea isi arata atat de putin in vremea noastra puterea facatoare de minuni.
Aceasta e tocmai pricina pentru care Domnul a facut putine minuni in patria Sa, adica nestiinta si viata nelegiuita, necrestineasca, a crestinilor.
Iubiti frati!
Istoria Bisericii crestine cuprinde foarte multe experiente ale puterii facatoare de minuni a Crucii datorita faptului ca pe vremuri era mai multa credinta in oameni, erau mai multi crestini adevarati; cu slava se proslaveste si acum de viata Facatoarea Cruce, insa vedem mult mai putine minuni ale ei, si anume tocmai la putinii oameni care traiesc prin credinta.
La picioarele crucii Sfintii nevoitori ai lui Hristos se uimeau mereu de puterea
facatoare de viata a Crucii Domnului, care lucra in viata lor, si, cu inima smerita, temandu-se ca nu cumva aceasta putere sa-i lase singuri in neputinta si pacatosenia lor, inconjurati intotdeauna de vrajmasii cei nevazuti, iar adeseori si de cei vazuti, se rugau: „Nebiruita, neurmata, dumnezeiasca putere a Cinstitei si de viata Facatoarei Cruci, nu ne parasi pe noi, pacatosii!“
Cu deplina incredintare in puterea ei facatoare de minuni si cu uimire fata de insusirea ei de a-i alunga pe vrajmasii cei nevazuti, bucurandu-se cu inima, ei strigau catre Cruce asa:
„Bucura-te, Preacinstita si de viata Facatoare Cruce a Domnului, care alungi demonii cu puterea Celui care S-a rastignit pe tine, a Domnului nostru Iisus Hristos… si ni te-a daruit noua pe tine, Cinstita Crucea Sa, spre alungarea a tot potrivnicul“
si ii spuneau fara urma de indoiala, ca unei fiinte vii:
„O, Preacinstita si de viata Facatoare Cruce a Domnului! Ajuta-mi dimpreuna cu Preasfanta Doamna, Fecioara de Dumnezeu Nascatoare, si cu toti sfintii, in veci.“
Te umilesti fara voie cu inima cand citesti cu ce laude mareau ei de viata Facatoarea Cruce: o numeau „Cruce atotputernica“, „slava Apostolilor“, „taria Mucenicilor”, „intarirea Cuviosilor”, „sanatatea celor bolnavi”, „invierea mortilor”, „indreptarea celor cazuti”, „omorarea patimilor”, „alungarea gandurilor”, „temelia bunei credinte”, „pierzatoarea dracilor”, „pieirea celor necuviosi”, „rusinarea vrajmasilor in Ziua infricosatoare a Judecatii”.
Ca unei fiinte vii ii spuneau: „Cruce! Fii mie putere, tarie si stapanire, izbavitoare si Luptatoare impotriva vrajmasilor ce ma razboiesc, pavaza si ocrotire, biruinta si intarire, aparandu-ma si acoperindu-ma totdeauna.”
Indeobste, ei numeau chipul Crucii „nepovestit prin puterea sa”, „sfintire a apelor”, „sfintire a vazduhului”, „sfintire si luminare pentru tot crestinul credincios”, „semn de barbatie” si „sceptru al lui Hristos, care ii calca la pamant pe potrivnici”.
Nestiind cum sa-i preaslaveasca vrednicia dupa cuviinta, ei striga:
„Cine va insira toate lucrarile tale, Cruce placuta lumii, toate puterile si minunile tale, si invierile de morti pe care le-ai lucrat? Tu ai inaltat cu tine intreaga lume, adica pe crestinii cei alesi, inaltandu-te insati la Dumnezeu.“
Pentru voi, iubitilor, Crucea Domnului este la fel cum era pentru acei oameni sfinti?
In numele celor mai multi dintre voi, o sa raspund: nu.
Crucea nu face minuni in viata voastra.
De ce? Din pricina necredintei voastre.
Ca atare, Crucea este intotdeauna minunata si de viata facatoare. Crestinilor care ii sunt credinciosi prin evlavia lor le este credincioasa si ea, le este prietenul cel mai statornic si credincios.
Cine i-mi va da ravna dumnezeiasca si putere a cuvantului ca sa trezesc in crestinii vremii de acum credinta vie si evlavia cuvenita fata de Cruce si de Cel ce S-a rastignit pe ea?
Ştiu ca multi nu baga in seama crucea si insemnatatea ei.
Uneori, nebagarea de seama si lipsa de cinstire fata de Cruce sunt atat de mari, incat oamenii nu-l primesc pe slujitorul lui Hristos atunci cand vine in casa lor cu crucea si in numele Crucii; altii nu stiu sa-si faca semnul Crucii asa cum trebuie pe trupul Lor pacatos ori nesocotesc binecuvantarea preoteasca, si uneori fac asta din nebagare de seama, iar alteori – ce grozavie! – dintr-o rusine mincinoasa si blestemata.
De Cruce iti e rusine, iubitule, de Cruce, care e lauda si slava noastra?
Sa stii ca si Fiul Omului Se va rusina de tine cand va veni intru slava Tatalui Sau cu sfintii ingeri (v. Mc. 8, 38).
Iubitilor! Sa cinstim totdeauna, cu credinta si cu dragoste, Crucea Domnului, si ea ne va fi prietena si mantuitoare – nu in sine, ci prin puterea Celui care S-a rastignit pe ea.
Amin.
Sfantul Ioan De Kronstadt, Cuvinte la Postul Mare
CategoriiCruce
