În arhicunoscuta parabolă despre Pilda vameșului și a fariseului întâlnim un fapt
interesant și paradoxal. Vameșul, un păcătos învederat, notoriu, cu păcate grele
la activ, pleacă mai îndreptat la casa sa decât fariseul, un virtuos, la prima vedere.
Cuvintele, cuvintele rugăciunilor rostite de cei doi îi îndepărtează sau îi apropie
de Dumnezeu, îi acuză sau îi îndreptățesc înaintea Domnului.
Porunca Bisericii
spune să nu facem rău semenului nostru nici cu cuvântul, nici cu fapta. Fariseul
l-a grăit de rău pe vameș înaintea lui Dumnezeu, vameșul a nedreptățit prin
faptă pe aproapele. Cu toate acestea primul, adică fariseul, a fost condamnat
pentru atitudinea lui, pe când vameșul a fost iertat.
Ce concluzie trebuie să tragem de aici? Judecata păcatelor străine reprezintă o
osândă grea, fie că o faci în gând, fie că o exprimi cu voce tare. Ultima variantă
este cu adevărat cea mai gravă. De ce? Fiindcă pe aproapele poți să-l ucizi
numai cu un cuvânt. Și sunt cuvinte care dor mai tare decât orice lovitură sau
pedeapsă fizică.
În secolul al XVIII-lea a existat în Athos un bătrân călugăr. Lui i s-a spus că
trebuie să își supravegheze mai mult limba fiindcă era destul de vorbăreț și
oricărui călugăr cu care se întâlnea îi putea găsi un cusur.
Odată, în vis, a avut o descoperire, iar Domnul i-a spus: „Pune pe limbă o cruciuliță
mică de lemn și nu spune nimic. Pentru că dacă vei vrea să spui ceva, va trebui să scoți din gură crucea și astfel vei arăta că te-ai făcut tu judecător în
locul Meu și nu ai nevoie de ocrotirea Mea.
Așa că bătrânul a început să umble cu crucea în gură, nespunând nimănui nimic.
După vreo două zile i-a spus duhovnicului său: „Această cruciuliță mi-a zgâriat
toată gura. Eu nu am spus nimic, dar, din pricină că voiam foarte mult să mă
exprim, limba mea continua să se miște și cruciulița îmi zgâria mereu cerul gurii.
„Nu te teme pentru rana pe care ți-a făcut-o crucea de pe limba ta, ci gândește-te
de cât rău au fost scutite inimile celor cărora ai fi vrut să le arunci cuvinte grele
și de cât întuneric te-ai izbăvit neputând păcătui în acest fel.
