Inaltarea Sfintei Cruci este cea mai veche sarbatoare ortodoxa inchinata Sfintei Cruci, fiind trecuta in randul praznicilor imparatesti. Ea se praznuieste in fiecare an la 14 septembrie.
Aceasta sarbatoare aminteste de doua evenimente din istoria lemnului Sfintei Cruci si anume:
Descoperirea intre anii 326-335, la staruinta Sf. Elena, mama imparatului Constantin cel Mare a Crucii pe care a fost rastignit Mantuitorul Hristos.
La 14 septembrie 335 a avut loc sfintirea monumentalei biserici a Sf. Mormant, zidita de Constantin cel Mare, si tot in aceasta zi Patriarhul Macarie al Ierusalimului, a inaltat crucea in fata multimilor de credinciosi, care s-au perindat prin fata ei,
Atingand-o si cinstind-o cu toata sfintenia. Aratarea Sfintei Cruci se facea, dupa aceea de doua ori pe an, si anume: la 14 septembrie si in Vinerea Patimilor.
Al doilea eveniment pe care ni-L aminteste praznicul inaltarii este aducerea Sfintei Cruci, luata de catre regale Chosroes, al Persilor, la 614, si asezarea din nou in biserica Sf. Mormant, de catre imparatul Heraclius, la 629. In 14 septembrie, patriarhul Zaharia al Ierusalimului a inaltat-o din nou, spre vedere si cinstire, in fata credinciosilor.
Acest praznic al Sf. Cruci ne ofera si noua un bun prilej de a putea vedea, constata marele rol pe care-l are Crucea in viata noastra, a lumii.
Crucea, instrument de tortura si semn de ocara, datorita raufacatorilor care erau rastigniti pe ea, se sfinteste prin sangele Mantuitorului Hristos, varsat pe ea pentru mantuirea noastra, devenind nu numai un semn al biruintei ci o forta purtatoare de viata adevarata, pavaza crestinilor.
Crucea este specificul si postamentul credintei noastre ortodoxe. Fara cruce nu este nici crestinism, nici Biserica si nici mantuire. Crucea si Iisus. Prin El s-a distrus moartea, s-a dezlegat pactul stramosesc, s-a pradat iadul, s-a daruit invierea ni s-a dat puterea sa nu ne temem nici chiar de moarte, s-a savarsit intoarcerea la fericirea primara, s-au deschis portile raiului, s-a asezat firea noastra in dreapta lui Dumnezeu, ne-am facut fii si mostenitori ai lui Dumnezeu (Mat. 5,45; Rom 8, 17; II Cor. 7, 3).
Si daca ne-a rascumparat prin cele ce a patimit suferind rastignirea, insusi obiectul de pedeapsa, crucea, a devenit altar sfant si semn al inchinarii noastre.
Pentru noi Iisus s-a jertfit pe Sine, jertfind trupul Sau, puterea Sa, frumusetea, demnitatea si insasi Viata Sa picatura cu picatura, pana si sfintenia Sa, ingaduind sa fie batjocorit cu rusinea cea mai grozava, cu moartea pe cruce intre talhari, asa cum spune Sf. Evanghelie: „cu cei fara de lege s-a socotit” (Marcu 15, 28; Isaia 2, 22).
Evlavia crestina cinsteste neincetat acest semn al izbavirii noastre. De la anul al 33-lea al erei crestine, de cand s-a petrecut acest mare eveniment din istoria mantuirii noastre, pana azi si pana la sfarsitul veacurilor, credinciosii de pretutindeni s-au inchinat si se vor inchina lui Iisus Hristos. Lui inchina gandurile, rugaciunile si cererile lor, facandu-si semnul Sfintei Cruci, cerandu-I ajutorul, sprijinul si mantuirea.
„Crucea lui Hristos” a devenit de la inceput si pana la sfarsit – iubirea lui Dumnezeu fara margini -, prin care se infaptuieste inceputul unei noi legaturi de viata intre Dumnezeu si om. Fapt care face pe Sf. Apostol Pavel sa spuna: in adevar „cuvantul cruce pentru cei ce pier e nebunie, iar pentru noi cei ce ne mantuim, este puterea lui Dumnezeu” (I Cor. 1, 18).
Cuvantul cruce are trei intelesuri:
1. Inteles duhovnicesc, spiritual; intelegem prin Cruce patimile si moartea Mantuitorului Hristos. in acest sens Crucea este deci, puterea biruitoare, pentru ca Hristos a biruit moartea desfiintand-o prin moarte, eliberand astfel viata de moarte.
Pentru intelegerea acestei insusiri a Crucii, Biserica ne ofera comparatia dintre lemnul Crucii si lemnul (pomul) din paradis, prin care omenirea a cazut.
Pomul din paradis, prin fructele sale, l-a ademenit pe Adam, devenind pierzatorul lui. Natura biruieste spiritul care cade din afirmarea puterii sau a libertatii lui.
Lemnul Crucii devine izbavitor, pentru ca Hristos primeste jertfa Sa pe el. Aici se restabileste puterea pierduta a spiritului in fata naturii ademenitoare. Biruinta aceasta nu se face fara efort, suferinta si jertfa. Dar si fructul Crucii este contrar celui al pomului din paradis, el fiind puterea de infranare si de rabdare. Cine gusta din fructul crucii va invinge orice ispita, amagire pe care i-o poate oferi natura, lumea prin fructele ei. Infranarea si rabdarea ne vor feri de robia pornirilor trupesti.
Iata puterea, ajutorul si pavaza oferita crestinismului de puterea crucii.
2. Al doilea inteles al cuvantului cruce este cel material, adica acela de cruce facuta din lemn sau alte materiale.
Crestinii sunt departe de a vedea in Sfanta cruce numai materialul din care este facuta; cu toate ca si acest semn al crucii primeste putere si se sfinteste prin puterea crucii (jertfa lui Hristos).
3. Al treilea inteles al cuvantului cruce este acela, ca fiecare din noi avem o cruce care reprezinta viata noastra cu bucuriile si suferintele ei.
Trebuie sa simtim si sa traim cum ea reimprospateaza sufletul nostru cu Stapanul vietii noastre si cu el deodata datoria noastra de a purta si noi fiecare crucea sa, crucea suferintelor sale.
Si cati dintre noi nu purtam crucea lipsurilor, a suferintelor, a calomniei si a neputintelor de tot felul, crucea nemultumirii de noi insine.
Ce grea este crucea cand o porti fara nadejde, fara Hristos!
Alaturi de Iisus, crucea, oricat de grea ti s-ar parea, e suportata mai usor.
Semnul Sf. Cruci a intrat profund, zi de zi, in viata credincio- silor, marcandu-le existenta spirituala. Ea este pecetea sub a carui pavaza crestinul intra de la „nasterea sa in Hristos”, prin Botez si se mentine pana la trecerea in lumea cealalta, pecetluindu-i-se mormantul.
Cand pruncul este adus la botez, preotul il intampina la intrare in biserica, insemnandu-l cu semnul Crucii, la frunte, gura si piept, pentru ca puterea acestui semn sfant sa pecetluiasca aceste madulare, alungand puterea celui rau.
Impartasirea pruncului, in cadrul botezului cu harurile dumnezeiesti, innoitoare prin ungerea lui cu Sf. Mir, se face tot sub semnul Crucii, aratandu-se prin aceasta apartenenta celui botezat si miruit la trupul mistic al lui Hristos, Sfanta Biserica.
Dezlegarea pacatelor la marturisire se face prin punerea mainilor pe capul penitentului si insemnarea lui cu semnul Crucii.
Impartasirea oricarei binefaceri in cadrul Sf. Liturghii, sau a altor slujbe divine, se face in chipul Crucii.
Punerea inelelor de logodna si a cununiilor in cadrul Tainei Cununiei, se face dupa ce preotul a facut semnul Crucii de trei ori, pe fata mirilor.
Ungerea cu untdelemn la Sf. Maslu, sfintirea apei la agheasma si stropirea cu ea, se face tot in Chipul Crucii.
Prin acest semn se comunica harurile Sf. Duh, se alunga orice putere demonica sau ispita a celui rau, din viata credinciosilor.
Crucea il strajuieste pe crestin la capul mormantului si tot ea este cea care pecetluieste groapa. Iata, puterea ocrotitoare a Sf. Cruci.
Semnul Sfintei Cruci este cea mai simpla rugaciune, care insoteste alte rugaciuni. Atunci cand crestinul se inchina cere ajutor de la Dumnezeu, fiind incredintat ca acest semn al biruintei, sfintit prin jertfa lui Hristos, isi va revarsa puterea ocrotitoare si asupra lui.
Prin Sf. Cruce se preamareste Dumnezeu si I se adduce multumire. Ba mai mult, prin acest semn, noi ne daruim lui Dumnezeu, plinind astfel cea mai aleasa rugaciune.
Pun pecetea Treimii, prin cele trei degete, pe fruntea mea, salasul mintii si o incredintez lui Dumnezeu. Astfel, ea va fi ferita de sagetile vicleanului. Imi pecetluiesc apoi inima, salasul sentimentului, al iubirii, pe care o indrept tot spre creator.
Daruiesc apoi lui Dumnezeu si puterile mele trupesti, simbolizate prin umeri, atunci cand insemn si pe ei cu pecetea Crucii. Caci prin semnul Sf. Cruci ni se dau harurile Sf. Duh, se alunga orice putere demonica sau ispita a celui rau din viata credinciosului. De la aceasta mare minune a rastignirii Domnului pe cruce, ea a devenit „pazitoare a toata lumea, frumusetea Bisericii, intarirea credinciosilor, lauda ingerilor si rana diavolilor”.
De aceea, sa fim atenti, astazi mai mult ca oricand, intrucat crucea a avut dusmanii ei si parca astazi se inmultesc – sa o cinstim din inima, sa ne inchinam ei, sa o iubim si sa o aparam cu toata credinta si viata noastra.
Nu putem cunoaste un imn mai frumos inchinat Sf. Cruci decat al Sf. Ioan Gura de Aur care zice: „Crucea este nadejdea crestinilor, invierea mortilor, calauza celor deznadajduiti, carja de sprijin a celor ologi, mangaierea celor saraci, fraul celor bogati, pierzania celor mandri, pedeapsa facatorilor de rele, biruinta asupra diavolului, invatatura celor tineri, sustinerea celor lipsiti, carmaciul corabierilor, nadejdea naufragiatilor, zidul de aparare al luptatorilor. Crucea este parintele celor orfani, aparatoarea fecioarelor, sfatuitoarea iubitorilor de dreptate, linistea celor intristati, aparatoarea celor mici si slabi, intelepciunea barbatilor, ultimul gand al batranilor, lumina ce lumineaza in intuneric, maretia si stralucirea conducatorilor credinciosi, libertatea robilor, slava muncilor, doctorul celor bolnavi, painea celor flamanzi, izvor a toata intelepciunea si acoperamant celor goi”.
Daca in toate timpurile, Sf. Cruce a avut o putere asa de mare, daca crucea este pazitoarea crestinilor, daca Sf. Cruce este ocrotitoarea neamului nostru, azi mai mult ca oricand avem nevoie de ajutorul Sf. Cruci.
Sa ne facem semnul Sf. Cruci, la inceputul si la sfarsitul lucrului nostru, la masa, la culcare si la sculare. Sa obisnuim copiii nostri sa faca Sf. Cruce in toate imprejurarile vietii si drept rasplata Domnul Iisus Cel ce a patimit pe ea va inalta inimile lor din orice intuneric si ratacire.
Ingenunchind in fata ei, cu adanca evlavie, sa ne rugam ca Domnul Iisus sa ne invredniceasca cu crucea sa pe fiecare; sa facem loc cat mai curat si cat mai de cinste Sf. Cruci si Celui rastignit pe dansa in camara inimii noastre. Sa ne rugam si noi astazi, catre Cel de Sus si sa-I cerem, ca si cei din Cetatea Sfanta: „Mantuieste Doamne poporul Tau si binecuvinteaza mostenirea Ta. Biruinta binecredinciosilor crestini asupra celui potrivnic daruieste si cu Crucea Ta pazeste pe poporul Tau”.
Ne inchinam Crucii Tale, Hristoase, si zicem catre dansa: „slava ei, pentru dragostea Ta”.
Amin.
