Spovedania fără canon nu este completă. De aceea, duhovnicul este dator să dea fiecărui credincios la mărturisire un canon potrivit cu păcatele săvîrşite, cu vîrsta şi sănătatea lui.
Iată, pe scurt, treptele canonisirii, după învăţătura Sf. Părinţi:
1. Sfătuirea şi povăţuirea duhovnicească individuală, după mărturisire;
2. Mustrarea părintească a credinciosului pentru păcatele tăcute cu voie şi fără voie;
3. Canonisirea după spovedanie, potrivit cu rînduiala Bisericii şi cu Sfintele
Canoane, ţinînd cont de felul păcatului, de vîrsta cînd s-a săvîrşit, de împrejurarea în care s-a săvîrşit, pe cine a smintit prin acest păcat, de urmările păcatului făcut şi de căinţa sau nepăsarea celui ce 1-a făcut;
4. La stabilirea canonului de la mărturisire se ţine cont şi de cauzele păcatului săvîrşit, de mijloacele care au înlesnit păcatul, scopul urmărit, cauza care a dus la săvîrşirea păcatului, persoanele
care l-au îndemnat, locul unde anume s-a săvîrşit etc.
Pentru păcatele obişnuite — ceartă, mînie, clevetire, lăcomie, ispite trupeşti, trufie etc. —, se dă de regulă un canon mai mic, şi anume: părăsire păcatului făcut, oprire pe un timp scurt (o lună,
un post) de la Sfînta împărtăşanie, cîteva zile de post pînă seara, citirea zilnică a două-trei catisme din Psaltire, pe un timp stabilit, repetarea zilnică pe un timp anumit a unor rugăciuni scurte: Tatăl
nostru, Psalmul 50 şi Doamne, Iisuse Hristoase …, un număr fix de metanii, peste cele zilnice etc.
Iar pentru păcatele mari, adică de moarte — avort, desfrînare, atentat la viaţa aproapelui, furt, beţie, înjurături, viol, judecată nedreaptă, divorţ, vrăjitorie, lepădare de Ortodoxie, necredinţă etc. —, atît cei care le săvîrşesc, precum şi cei care îndeamnă sau ajută la săvîrşirea lor, primesc un canon mult mai aspru, potrivit cu păcatul făcut, şi anume:
– încetarea definitivă a păcatului făcut;
– Oprirea pe mai mulţi ani de la Sfînta împărtăşanie;
– Naşterea altor copii, în locul celor avortaţi;
– Botezarea şi îmbrăcarea de copii orfani şi săraci, în locul celor avortaţi; înfierea de copii orfani şi săraci, în locul celor avortaţi;
– întoarcerea la credinţă şi la pocăinţă a mai multor suflete străine de Hristos şi de Biserica Sa dreptmăritoare;
– Postirea pînă seara în toate miercurile şi vinerile, pe unul sau
mai mulţi ani;
– Ţinerea regulată a tuturor posturilor şi zilelor rînduite, pe toată viaţa, afară de cazuri grave de boală;
– Facerea zilnică a unui număr de metanii, după putere, pe timp îndelungat;
– Citirea zilnică din Psaltire şi din alte cărţi sfinte, pe mai mult timp.
Canonul dat poate fi schimbat numai de duhovnicul care 1-a stabilit. Duhovnicii din mînăstiri opresc şapte ani de la Sfînta împărtăşanie pe cei ce fac avort sau desfrînare. Pe cei ce înjură de cele sfinte şi hulesc pe Dumnezeu, îi opresc trei ani, dacă părăsesc păcatul şi merg regulat la biserică. Iar pe cei ce se păzesc să nu aibă copii, îi opresc doi ani de zile, dacă se pocăiesc cu post, rugăciuni şi metanii.
RUGĂCIUNEA DUPĂ MĂRTURISIRE
Mărturisesc Ţie, Doamne, Dumnezeul nostru, pentru toate facerile Tale de bine, pe care ni le-ai arătat nouă, nevrednicilor, din vîrsta cea dintîi, pînă întru aceasta de acum, pentru care le ştim şi pentru care nu le ştim, pentru cele arătate şi pentru cele nearătate, ce ni s-au făcut nouă, cu lucrul şi cuvîntul.
Cel ce ne-ai iubit pînă întru atît, încît şi pe însuşi Fiul Tău, Cel Unul-Născut, L-ai dat pentru noi, învredniceşte-ne ca şi noi să ne facem vrednici de dragostea Ta!
Dă-ne înţelepciune prin cuvîntul Tău şi prin frica Ta insuflă-ne tărie, cu puterea cea de la Tine! Şi orice am greşit, cu voie sau fără voie, iartă-ne şi nu ni le socoti!
Păzeşte sufletul nostru sfînt şi-1 pune înaintea divanului Tău, avînd ştiinţă curată şi sfîrşit vrednic
de iubirea de oameni a Ta. Adu-Ţi aminte, Doamne, de toţi cei ce cheamă întru adevăr numele Tău, de toţi cei ce ne voiesc binele şi de toţi cei ce ne voiesc răul, că toţi sîntem oameni şi deşertăciune
este tot omul. Şi ne mai rugăm Ţie, Doamne, dăruieşte-ne marea milă a milostivirii Tale. Amin!
CategoriiFără categorie
