Icoana numita „Izvorul Tămăduirii” se întâlneşte şi în reprezentările murale şi în icoanele pe
suport. Se aşază pe iconostasul şi pe tetrapodul bisericilor cu hramul „Izvorul tămăduirii”.
Această icoană se mai întâlneşte şi în cupola aghiasmatarelor din mănăstiri. Aghiasmatarul este o fântână cu apă sfinţită aflată lângă biserica mare (katholikon) a unei mănăstiri. El constă dintr-un bazin mare, cu o cupolă deasupra, susţinută de coloane, unite între ele în partea superioară prin arce rotunde din cărămidă, iar în partea inferioară prin lespezi de marmură sculptate. Se foloseşte la pregătirea aghiasmei (hagiasmas) în prima zi a fiecărei luni.
Această icoană exprimă ideea că Maica Domnului L-a născut pe Hristos, Care este Dătătorul
apei vii a Duhului. Pentru că Hristos i-a spus femeii samarinence: „De ai fi ştiut darul lui Dumnezeu şi cine este Cel ce zice ţie: dă-mi să beau, tu ai fi cerut de la Dânsul şi ţi-ar fi dat ţie apa vie” (In. 4, 10; cf. In. 7, 38).
În Imnul Acatist se spune despre Maica Domnului că este „izvor nesecat de apă vie”. „Izvorul Vieţii” este o expresie care apare în Canonul Zămislirii Sfintei Fecioare de către Sfânta Ana, dar
şi în alte locuri.
Înţelegerea Maicii Domnului ca Izvor al tămăduirii este exprimată în icoană într-un mod simplu,
fie reprezentând-o pe Maica Domnului singură, fie înfăţişând-o cu Pruncul Hristos într-un vasî-
baptismal cu revărsări de apă, împreună cu alte câteva figuri în preajmă. În alte icoane, ideea este
exprimată elaborat.
La Mănăstirea Chora din Constantinopol se află o icoană în mozaic din secolul Nr 37 – Aprilie-Mai 2011 4 al XIV-lea care o reprezintă pe Maica Domnului ca Izvor al tămăduirii singură, bust, cu mâinile ridicate în rugăciune.
O altă reprezentare simplă şi frumoasă a temei Izvorul tămăduirii este o frescă din paraclisul
Sfântul Gheorghe din Mănăstirea athonită Sfântul Pavel. Aici Maica Domnului este reprezentatăţa- şezată într-un vas baptismal, cu Pruncul Hristos în braţe. În dreapta ei stă regele proroc Solomon cu un filacter în mână pe care se află scris: „Te văd pe tine Fecioară ca pe o grădină şi ca pe un izvor pecetluit”.
Fresca datează din 1423. O repezentare similară celei precedente, datând din secolul al XIVlea,
se află încă în Biserica Sfinţilor Teodor din Mystra. Şi aici Prea Sfânta Fecioara şi Pruncul sunt
zugrăviţi într-un vas baptismal, încadraţi de câte un înger.
Aceste icoane trebuie să servească drept arhetipuri pentru pictorii iconari, mai degrabă decât
cele prea elaborate, descrise de Dionisie din Furna şi de Kontoglou. Ei spun că printre elementele
componente ale icoanei ar trebui incluse ziduri fortificate, împăraţi, patriarhi, alţi episcopi, preoţi, diaconi, mulţimi de oameni, bărbaţi, femei şi copii. Kalokyris arată că acest prototip a fost inspirat de un izvor din afara zidurilor fortificate ale Constantinopolului, a cărui apa era vestită pentru proprietăţile ei tămăduitoare şi l-a făcut pe împăratul Leon Tracul (secolul al V-lea) să construiască acolo o biserică închinată Maicii Domnului. Mulţi se duceau la izvor pentru a fi vindecaţi.
Prototipul descris de Dionisie şi de Kontoglou nu este potrivit din două motive. Primul este
acela că se pune accent pe apa materială, fizică, mai mult decât pe apa vie a Duhului Sfânt pe care
a adus-o Hristos. Al doilea motiv este acela că prototipul este nejustificat de complex, distrage atenţia de la esenţial.
Complexitatea nejustificată este străină tradiţiei iconografice a spiritualităţii bizantine.
Inscripţia icoanei este: „Maica Domnului Izvorul tămăduirii”.
În partea superioară a icoanei apare prima parte a inscripţiei; lângă braţele sau umerii Maicii Domnului, a doua parte.
Constantine Kavarnos
