Le cunosc în măsura în care noi le facem explicite.
Le cunosc din mișcările sufletului și ale trupului nostru.
Tocmai de aceea se și opun nouă, cu înverșunare, atunci când facem un lucru bun: pentru că înțeleg că acela va fi un bine, o sporire pentru noi.
Însă, în profunzimea lor, demonii nu înțeleg ce gânduri și ce intenții avem cu adevărat. Căci ei minimalizează și ridiculizează orice gând bun al nostru.
Pentru că își bat joc în continuu de bunele noastre intenții, de sentimentele și de crezurile noastre, punându-ne piedici, ispitindu-ne și aducându-ne hule și îndoieli.
Numai că pe noi nu trebuie să ne intereseze ce cred, ce fac, ce vor demonii, ci ce vrea Dumnezeu să facem și să trăim. Noi trebuie să ne lipim cu totul de Dumnezeul nostru și de la El să așteptăm tot ajutorul.
Pentru că demonii nu pot să facă nimic împotriva noastră, decât ceea ce le îngăduie Dumnezeu să facă.
De aceea nu trebuie să ne temem de ei, ci doar de Dumnezeu, de Creatorul tuturor.
