În Ajunul Botezului Domnului există obiceiul ca preotul să meargă în parohia sa, la enoriaşi acasă pentru a le sfinţi casele stropindu-le cu apă sfinţită.
Folosirea apei nu este întâmplătoare. Apa, ca element fundamental al creaţiei, fiindcă se foloseşte la spălarea şi curăţirea fizică a trupului uman sau a celorlalte corpuri materiale, este asociată si lucrării de curăţire spirituală, de spălare a urmelor lăsate de păcatele si fărădelegile oamenilor.
Apa sfinţită de preot poartă în ea puterea curăţitoare şi sfinţitoare a harului dumnezeiesc. Când face sfinţirea apei preotul se roagă pentru ca: apa aceasta să se sfinţească cu puterea, cu lucrarea şi cu pogorârea Sfântului Duh, pentru ca să se pogoare peste ea lucrarea cea curăţitoare a Treimii celei mai presus de fire, pentru ca să fie tămăduitoare sufletelor şi trupurilor şi izgonitoare a toată puterea cea potrivnică şi pentru ca prin gustarea şi stropirea cu apa sfinţită să ne trimită Dumnezeu binecuvântarea Sa, care spală întinăciunea patimilor.
Nu Dumnezeu are nevoie de apă sau de alte elemente materiale pentru a-şi trimite binecuvântarea şi sfinţenia Sa, ci omul are nevoie de ea pentru a primi lucrarea lui Dumnezeu. Pentru că este trup şi suflet, omul are nevoie de această îngemănare a spiritului cu a materialul, are nevoie de semne materiale care să indice prezenta şi lucrarea harului dumnezeiesc.
De aceea Dumnezeu a rânduit ca omul să se împărtăşească de harul şi puterea dumnezeiască, de Dumnezeu Însuşi prin intermediu unor elemente componente ale lumii noastre materiale. Astfel, ne împărtăşim de Trupul şi Sângele lui Hristos prin pâinea şi vinul euharistic, primim lucrarea harului Duhului Sfânt prin gustarea sau stropirea cu apă sfinţită sau prin untdelemn sfinţit etc.
Biserica a stabilit ca sfinţirea caselor credincioşilor să se facă prin două rânduieli de slujbă distincte care nu se exclud una pe alta, ci se completează reciproc. Prima rânduială este stropirea caselor cu aghiasmă mare în ajunul Bobotezei. La fel de importantă este cea de a doua rânduială si anume slujba sfeştaniei sau aghiasmei mici care se săvârşeşte la mutarea în casă nouă si apoi se repetă în fiecare an sau chiar mai des atunci când lucrarea răului se face simţită în vreun fel în casă.
Prin sfinţirea casei, aşezăm casa sub oblăduirea lui Dumnezeu. Casa nesfinţită, ca si omul nebotezat, este vulnerabilă lucrării răului. În casa sfinţită omul este ocrotit în faţa relelor, dacă el însuşi nu aduce răul în casă prin săvârşirea lui şi printr-o viată depărtată de Dumnezeu.( text preluat)