Căsătoria creştină – ca Taină a iubirii – este un act sfânt, de origine dumnezeiască, în care – prin preot – se împărtăşeşte harul Sfântului Duh unui tânăr şi unei tinere ce se unesc liber în căsătorie, care sfinţeşte şi înalţă legătura naturală a căsătoriei lor la demnitatea reprezentării unirii duhovniceşti dintre Hristos şi Biserică.
Iubirea dintre soţi rodeşte în Taina Căsătoriei multe daruri, între care cel mai mare este acela al naşterii de prunci.
Uitarea acestui lucru generează egoismul dus până la limită, uneori întemeiat pe argumentul sărăciei materiale”.
Această justificare îi „determină pe unii dintre semenii noştri să nu-şi dorească prunci.
[…] Adevărul este că nu sărăcia sau lipsa locuinţelor este motivul care duce la practicarea avortului, ci absenţa unei convingeri creştine puternice, referitoare la rostul familiei şi al copilului.
Cu mâhnire constatăm că mai există părinţi care, din diferite pricini, lipsiţi de înţelegere în familie, îi determină pe copii să părăsească familia şi să ia drumul străzii.
Uneori, de la o vârstă tot mai fragedă, sunt expuşi pericolelor, ajungând la pierzanie trupească şi sufletească (…).
În familia creştină, unitatea şi solidaritatea morală şi sufletească sunt întotdeauna mai puternice când copiilor, dinlăuntrul acestora, li se arată de către părinţi cinstea şi afecţiunea datorate, căci numai într-o atmosferă de iubire, insuflată de credinţa în Hristos, pot fi învăţate şi însuşite de copii virtuţile, singurele prin care ei pot deveni o binecuvântare pentru comunitate.
Patriarh Teoctist Arapasu
