Finalul Evangheliei de astăzi ne pune înainte un detaliu de o mare frumusețe duhovnicească, un moment în care Mântuitorul Hristos schimba perspectiva și așteptările cel puțin aparent firești ale omului vindecat.
După ce fusese izbăvit de legiunea de demoni, după ce își recăpătase mintea, liniștea și demnitatea, cel tămăduit simțea, în mod firesc, o recunoștință profundă. Inima lui era plină de dragoste față de Cel ce coborâse în mormintele vieții sale și îl smulsese din ghearele morții. De aceea, când Iisus Se urca în corabie pentru a pleca, omul „Îi cerea să rămână cu El”. Dorea să părăsească acel ținut ostil, să lase în urmă trecutul dureros și să Îl urmeze pe Mântuitorul oriunde ar fi mers, ca un ucenic credincios.
Cu toate acestea, Mântuitorul nu îi îndeplinește această dorință. Îl trimite înapoi, dându-i o ascultare neașteptată: „Întoarce-te la casa ta și spune cât bine ți-a făcut ție Dumnezeu”.
Câtă înțelepciune și câtă purtare de grijă se ascund în aceste cuvinte! Hristos nu îl ia cu Sine în corabie, ci îl investește cu o misiune sfântă chiar în locul de unde plecase, în mijlocul celor care îl cunoșteau în starea sa de prăbușire.
Această chemare este de o actualitate arzătoare pentru fiecare dintre noi. Adesea, când trăim o bucurie duhovnicească, când simțim pacea rugăciunii sau când primim o tămăduire a sufletului în Taina Spovedaniei, avem tendința de a ne dori să rămânem doar în acea stare de confort duhovnicesc, izolați de frământările lumii. Ne gândim că a-I sluji lui Dumnezeu înseamnă neapărat să facem fapte ieșite din comun, să plecăm în locuri îndepărtate sau să vorbim de la amvon.
Mântuitorul ne arată însă astăzi că prima și cea mai importantă misiune creștină începe chiar la noi acasă, în propria familie, la locul de muncă și în comunitatea în care trăim zi de zi.
Ce înseamnă să te întorci la casa ta și să spui cât bine ți-a făcut Dumnezeu? Nu înseamnă să devii un moralist care îi judecă pe ceilalți, nici să le impui credința cu forța sau să le ții predici teoretice. Înseamnă, mai întâi de toate, să arăți prin Schimbarea vieții tale că Hristos te-a tămăduit.
Dacă înainte erai stăpânit de mânie, de amărăciune sau de egoism, iar acum te întorci acasă plin de blândețe, de răbdare și de iertare, ai spus deja cât bine ți-a făcut Dumnezeu. Dacă în locul vorbelor grele aduci cuvinte de mângâiere, dacă în locul dezbinării aduci pace, dacă în locul indiferenței aduci atenție și purtare de grijă față de soț, soție, copii sau părinți, atunci devii un veritabil martor al milostivirii divine.
Cei din casa ta – care ți-au cunoscut slăbiciunile, rănile și greșelile – vor vedea primii că în tine s-a petrecut o minune. Nicio predică din lume nu este mai convingătoare decât un om tămăduit de Hristos, un om care a învățat să iubească și să fie recunoscător.
Mântuitorul l-a lăsat pe cel vindecat ca pe o făclie de lumină în mijlocul gherghesenilor. Ei Îl alungaseră pe Iisus din cauza porcilor pierduți, dar au rămas în mijlocul lor cu un om schimbat, o mărturie vie a puterii lui Dumnezeu. Prin prezența sa liniștită și prin mărturisirea sa plină de recunoștință, el pregătea terenul pentru ca inima acelor oameni să se moaie în timp.
Fiecare dintre noi avem un „ținut al Gherghesenilor” în jurul nostru – un mediu, o familie sau un colectiv în care Dumnezeu este adesea ignorat sau alungat din cauza grijilor materiale și a împietririi inimii. Hristos ne trimite pe fiecare dintre noi înapoi în „casa” noastră nu ca să ne plângem de starea lumii, ci ca să fim apostoli ai bunătății, ai păcii și ai recunoștinței.
Să nu căutăm asadar fapte mari și îndepărtate, ci să începem cupa de apă oferită celui însetat din propria casă. Să învățăm să mulțumim lui Dumnezeu pentru fiecare zi, pentru fiecare tămăduire și pentru fiecare binefacere primită, iar această recunoștință să se transforme în faptă de iubire față de cei de lângă noi.
Să-L rugăm pe Bunul Dumnezeu să ne învrednicească să fim martori vii ai milostivirii Sale în lume. Să ne dăruiască smerenie și dragoste, ca prin purtarea noastră, prin cuvântul nostru blând și prin viața noastră reînnoită, cei din casa noastră și din jurul nostru să cunoască cât de bun și milostiv este Domnul.
Domnul Dumnezeul nostru, Cel ce ne scoți din adâncul neputințelor și ne dăruiești din belșug milostivirea Ta, primește mulțumirea inimilor noastre. Întărește-ne să fim martori credincioși ai binelui Tău în casele și în familiile noastre. Dă-ne râvnă și blândețe ca să mărturisim prin viața noastră puterea harului Tău, pentru ca văzând faptele noastre cele bune, oamenii să Te slăvească pe Tine, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, în vecii vecilor. Amin.
