Singura formă de curaj instituţional – de eroism dacă vreţi – îi revine astăzi preotului.

Acesta, pe câmpul lui de luptă -sufletul credincioşilor – poate face adevărate fapte de eroism… Preotul este un fel de soldat singuratic, cu o misiune aproape imposibilă: aceea de a salva lumea. Din păcate, de ea însăşi.


Şi dacă va reuşi, oare de câtă glorie se va bucura el aici, în lumea proaspăt salvată… de ea însăşi? ‘‘ (Răzvan Bucuroiu).

Ca preot, mereu ‘‘în gura lumii’‘, trăieşti aşezat între ‘‘Osana!’‘ şi ‘‘Răstigneşte-1!’‘, între iadul deznădejdii şi extazul epiclezei euharistice.

Depinde unde te aşezi pe această scară:

Pr Vasile Istrati – Zbor spre adancuri

0 Shares