Ne putem imagina orice…însă una e ceea ce ne imaginăm noi și alta e realitatea. Sau dacă ne imaginăm, dacă fantazăm despre Rai și Iad, ce câștigăm în plus? Căci, la urma urmei, dacă nu am avut o vedenie despre Rai sau despre Iad, nu știm nimic despre aceste două locuri ale veșniciei, ci știm doar ceea ce putem citi în cărțile sfinte ale Bisericii.

 

Dar, în viața noastră ascetică, noi putem cugeta la Rai sau la Iad. Ne putem vedea în Iad, suferind veșnic…și ne putem crede nevrednici de Rai, datorită păcatelor noastre. Acest lucru ne ajută în prihănirea de sine a pocăinței, în înjosirea de sine a umilinței, când ne certăm pe noi înșine și ne punem păcatele înaintea conștiinței noastre.

 

Dar nu cred că ne folosește la nimic să fantazăm excesiv despre Iad. Pentru că, dimpotrivă, noi trebuie să ne ținem în frâu imaginația în viața de zi cu zi și chiar să o facem inactivă, atunci când ne rugăm.

 

Căci rugăciunea nu are nimic de-a face cu imaginația, ci rugăciunea e lipsită de imaginație, pentru că e o coborâre în smerenie.

0 Shares