Suntem, cunoscuți și mai mulți necunoscuți, legați între noi. Ne înțelegem fără să ne fi vorbit, cu atât mai puțin fără să ne fi întâlnit. Și asta la nivel de generații, de secole.

Ce ne leagă?

Ei bine, motivul, mijlocul este sub noi, la câțiva metri, reali și/sau sufletești: pânza freatică.

O rețea de mici și mari fluxuri de ape la care, fiecare din locul lui, are acces în funcție de înțelegere, nevoie și pricepere.

Dacă ar fi să vizualizăm Adevărul, atunci acesta este nu suma găleților pline, ci a fântânilor, unele aparent secate, din care se pot extrage minuni.

Important rămâne simțul nostru pentru fiorul care trece, în cercuri fine, peste ape. Noi înșine suntem, biologic, mai curând apă.

Moartea de sete este mai cumplită decât cea de mâncare. Fluidul ne domină. Plângem de bucurie și de tristețe. Ne înnoim prin dușul zilnic, ne spălăm mâinile.

Epidemia are și ea un rost: ne-a educat, forțat, să prețuim curgerea, apa.

Una peste alta, modul cum, în plină penurie a apei, în peisaj cvasi-deșertificat, Mântuitorul se prezintă ca izvor, reprezintă o provocare meteorologică.

El se arată, în scara blocului, cum niciun Stăpân nu se prezintă: banal. Aici este diferența dintre El și cei care vorbesc în numele Lui: cei din urmă nu mai știu cum să se izoleze, să fie altfel, să impună distanțe, să pară altfel decât ceilalți.

Sursă, Hristos este ingredient al vieții, fără El nefiind posibilă existența.

Minunea în cotidian.

Reacția: să mergi în cetate și să Îl mărturisești.

Pr Radu Preda

Sursa : https://www.facebook.com/radu.preda

4 Shares

Comentarii

comments