În vreme ce în Germania spațiile de cult (religioase) sunt printre primele care, eventual, se vor redeschide, în anumite condiții (număr fix și distanță), în România văd că, pentru moment, ele sunt cam pe ultimul loc.


Nu fac proces de intenție nimănui, nu acuz vreo persecuție antireligioasă imaginară și nici nu suspectez pe nimeni de necredință (neavând în dotare credințometrul), dar mă întreb cât de inadecvat poate fi un conducător/decident ca să nu înțeleagă că nu doar magazinele țin o societate împreună.

Că nu doar cu pâine se va hrăni omul… Cu alte cuvinte, am văzut cum nu s-a încercat asanarea din mers a mesajului media (prin reguli generale de comunicare), tolerându-se o isterie cu urmări psihice greu de măsurat.

Acum, legat de biserici, iarăși, un amestec de duritate și nesimțire plutește în aer.

Suspendarea drepturilor fundamentale trebuie să fie direct proporțională cu amenințarea.

În fine, nu mă număr, cum se știe, printre cei care au dorit sau care au încurajat, indirect, forțarea regulilor, dar dreptul de a mă întreba nu îl poate suspenda nimeni.

Media bezmetică, magazine deschise, tot restul închis, amenzi la foc automat, șicane, abuzuri verbale, intimidări.

Da, avem un deficit cunoscut de disciplină, dar așa, la grămadă și insolent, nu ne vom îndrepta niciodată.

Așadar, revin și mă întreb: pacea socială, coerența unei colectivități, menajarea sensibilităților, anticiparea unor nemulțumiri, evitarea polarizării păguboase pentru orice democrație (cetățeni versus stat), încurajarea prin siguranță de sine și empatie, deschiderea orizontului dincolo de criza imediată, toate acestea și altele nu se învață la școlile prin care au trecut cei care ne conduc pe moment?

Că au sau nu un Dumnezeu, cum spuneam, nu pot stabili, dar că sunt incapabili, corupți mental (și eventual financiar), că nu simt „poporul”, asta se vede din ce în ce mai mult.

Sus să avem inimile!

Părintele Radu

Sursa : https://www.facebook.com/radu.preda.581

0 Shares