Mergând mai departe pe firul Evangheliei de astăzi, ajungem la un adevăr duhovnicesc de o profunzime covârșitoare, care atinge nemijlocit modul în care ne trăim credința zi de zi. În întâlnirea dintre Mântuitorul Hristos, omul stăpânit de legiunea de demoni și locuitorii din Gherghesa, se dau în vileag două lucruri fundamentale: pe de o parte, delicatețea absolută cu care Dumnezeu respectă libertatea omului, iar pe de altă parte, metoda vicleană și tăcută prin care lucrarea răului încearcă să dezbine și să dărâme viața noastră.
Să privim mai întâi la reacția Mântuitorului atunci când oamenii din cetate Îi cer să plece din ținutul lor. Hristos nu Se ceartă cu ei, nu le face dojeniri aspre, nu trimite foc din cer peste necredința sau lăcomia lor și nu Își impune prezența cu forța. Se suie în corabie și pleacă. Această atitudine a Domnului ne descoperă un Dumnezeu Care respectă până la capăt libertatea pe care El Însuși a sădit-o în om. Hristos nu este un stăpân tiran care intră cu sila în casa sau în sufletul cuiva. El bate la ușă, ne cheamă, ne caută pe căile ratăcirilor noastre, dar nu dărâmă ușa inimi noastre dacă noi alegem să o ținem încuiată. Dumnezeu dorește o iubire liberă, nu o ascultare din frică sau din constrângere.
În contrapondere directă cu această libertate sfântă, Evanghelia ne dezvăluie adevărata față și tactică a răului. Cum acționează legiunea de demoni? Răul nu caută niciodată libertatea omului, ci robirea lui. Câtă vreme îl stăpânea pe omul din Gherghesa, duhul necurat îl împingea spre deznădejde, spre izolare și spre auto-distrugere – îl făcea să se taie cu pietre, să strige în pustiu și să-și sfărâme legăturile cu cei din jur. Iar când a fost alungat din om și lăsat să intre în turma de porci, ce a făcut? A aruncat întreaga turmă în adâncul mării, pierzând-o într-o clipă. Lucrarea răului este întotdeauna una de dărâmare, de dezbinare și de moarte.
Dacă privim în jurul nostru și în propria noastă viață, vedem că vrăjmașul mântuirii nu se arată astăzi neapărat prin forme spectaculoase sau înfricoșătoare, cum era cazul demonizatului din Evanghelie. În lumea de astăzi, răul lucrează mult mai subtil, tăcut și mascat. Nu mai vine întotdeauna ca un zgomot de lanțuri sfărâmate, ci vine ca o șoaptă liniștită care ne îndeamnă la moleșeală duhovnicească, la amânare și la împietrirea inimii.
Tactica tăcută a răului contemporan constă în a ne face să credem că păcatul nu mai este păcat, ci o simplă alegere personală sau o stare de normalitate. Vine și ne șoptește: „Nu-i nicio problemă dacă nu te rogi astăzi, ești prea obosit”, „Nu are rost să te spovedești, toți fac așa”, „De ce să ierți, când poți să ții minte răul și să te răzbuni?”. Răul lucrează astăzi prin deznădejdea tăcută care se cuibărește în suflet, prin resentimentele pe care le purtăm ani de zile împotriva celor dragi, prin lipsa de iertare în familie, prin critica continuă și prin dezbinarea care distruge pacea din căminele noastre.
Sufletul omului ajunge astfel, treptat și fără să-și dea seama, să fie dezbrăcat de hainele virtuții și ale harului primit la Botez. Când ne lăsăm purtați de mânie, de invidie, de mândrie sau de judecarea aproapelui, ne dezbrăcăm singuri de haina bunei-cuviințe și a păcii interioare. Ne trezim dezbinați în noi înșine: vrem să fim buni, dar reacționăm cu răutate; vrem pace, dar semănăm tulburare; căutăm fericirea, dar ne adâncim în amărăciune.
Mântuitorul Hristos vine însă în întâmpinarea noastră exact pentru a dărâma aceste ziduri ale dezbinării. El vine să ne redea libertatea și să ne îmbrace din nou în veșmântul luminat al harului Său. Dar pentru ca această tămăduire să aibă loc, El cere încuviințarea noastră liberă. Nu ne va mântui fără noi. Nu ne va smulge din păcat dacă noi ne agățăm de el.
Cum putem răspunde acestei chemări a libertății? Începând lupta duhovnicească în viața de zi cu zi. Atunci când simțim că în inima noastră încolțește un gând de mândrie, de ură sau de deznădejde, să recunoaștem de unde vine acel gând și să nu-i dăm crezare. Să alungăm șoapte cele rele prin rugăciune stăruitoare, chemând Numele Mântuitorului Iisus Hristos. Să căutăm Taina Sfintei Spovedanii, unde toate lanțurile invizibile ale păcatului sunt zdrobite de puterea harului arhiereesc, iar sufletul primește din nou haina curăției și a păcii.
Să nu uităm că Hristos este Domnul libertății și al vieții. El nu ne lasă singuri în lupta cu vrăjmașul, ci ne pune la îndemână Biserica, Sfintele Taine, Sfânta Scriptură și rugăciunea. Rămâne doar ca noi să deschidem ușa inimi noastre și să Îl rugăm să rămână cu noi.
Să-L rugăm pe Bunul Dumnezeu să ne dăruiască duh de trezvie și discernământ, ca să recunoaștem cursele ascunse ale vrăjmașului. Să ne întărească voința de a alege pururea binele, adevărul și dragostea, pentru ca izbăviți de orice robie a păcatului, să trăim ca fii liberi ai lui Dumnezeu și să mărturisim în lume pacea și lumina Hristosului cel Înviat.
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce respecți cu nemăsurată dragoste libertatea noastră și ne izbăvești din toate cursele cele ascunse ale vrăjmașului, caută spre neputința noastră. Alungă din inimile noastre orice duh de dezbinare, de mândrie și de deznădejde. Îmbracă-ne în haina luminată a harului Tău, dăruiește-ne trezvie minții și pace sufletului, ca liberi și izbăviți de orice robie a păcatului, să-Ți slujim Ție în toate zilele vieții noastre. Amin.
