Când i-au fost spuse cuvintele acestea lui Moise? Când a avut cel mai mult nevoie de ele şi l-au mânat la o lucrare mare, peste puterile lui?
A fost o vreme când el ocupa înalta poziţie de fiu adoptiv al regelui, când se socotea puternic si înţelept şi când, în ardoarea acestei puteri trupeşti, s-a avântat să-şi sprijine poporul — dar ce a ieşit din asta?
O nereuşită deplină, o deplină înfrângere, şi Moise a fost nevoit să fugă de mânia faraonului, însă şi de nemulţumirea compatrioţilor. Atunci a început pentru el vremea răbdării şi frângerii inimii.
A trebuit să se retragă în pustie şi acolo să îndeplinească, timp de patruzeci de ani, cea mai umilă dintre îndeletniciri: cea de păstor.
Acolo a fost nevoit să se smerească, să se lepede de sine şi de propria sa putere.
După ce şi-a învăţat lecţia, Dumnezeu 1-a chemat ca pe o unealtă pregătită si i-a poruncit să meargă să izbăvească poporul său.
Nădăjduirea în sine pierise însă din Moise, şi marele ales, socotindu-se nevrednic şi neînzestrat, cere cu smerenie: „Trimite pe altcineva.” Atunci a sosit clipa ca Domnul să-Şi îmbărbăteze alesul cu încredinţarea: „Eu voi fi cu tine.” Nu te tulbura, Moise, din pricina neputinţei tale, slavă lui Dumnezeu că ţi-ai dat seama de ea şi te-ai pătruns de simţirea ei; astăzi Atotputernicul îţi spune: „Eu voi fi cu tine!”
Să se gândească fiecare la asta şi să tragă învăţăminte.
Puţini sunt cei care nu-şi dau seama ce înseamnă să te avânţi de capul tău într-o treabă, într-o afacere, bizuindu-te doar pe propriile tale forţe şi cunoştinţe şi pe bunele tale intenţii. Omul netrimis de Dumnezeu şi nepregătit se repede pe o cale sau alta, dă greş şi de cele mai multe ori nici nu-şi dă seama din ce pricină.
Lipsinduse de ajutorul lui Dumnezeu, bizuindu-se doar pe sine, este nevoit să îndure urmările îngâmfării sale. Dă, Doamne, ca un asemenea suflet să nu întârzie a se smeri înaintea lui Dumnezeu, pe Care L-a dat uitării, să lase uneltele cu care lucra înainte, să-şi recunoască neputinţa şi să-şi îndrepte privirea către Cel care l-a smerit pentru a-1 aduce la înălţimea adevărată, plină de supunere faţă de El.
Fără Mine nimic nu puteţi face (Ioan 15, 5), a zis Hristos. La aceasta vom spune „da” şi „amin”. Fie ca şi pentru noi să vină acea vreme când singurul nostru sprijin şi singura noastră putere va fi făgăduinţa: „Eu voi fi cu tine!”