Omul este om prin vorbire.El vorbeste gandind si gandirea ii este alcatuita dintr-o „tacuta“ vorbire, din cuvinte.De aceea si este atat de important pentru om nu numai ca gandul sa-i fie bun dar si vorbirea.
Raportul ideal intre gandire si vorbire face ca una sa influienteze pozitiv una asupra celeilalte si asupra intregii noastre fiinte. Vorbirea pagubitoare degradeaza eul nostru, iar vorbirea aleasa, folositoare, il inalta si-l spiritualizeaza, il transforma pe om.
Stiind din Sfintele Scripturi ca, la una din cele trei ispitiri satanice, Mantuitorul a raspuns cu un text sacru: “Nu numai cu paine va trai omul, ci cu tot cuvantul iesit din gura lui Dumnezeu!.
Oare daca vorbirea noastra ar fi inspirata din Cuvantul lui Dumnezeu, n-ar constitui pentru sufletul nostru si al celorlalti o mana spirituala de prima calitate ?
Tot din cuvantul lui Dumnezeu stim ca vorbirea noastra trebuie sa aiba marile limite compuse din cele mai scurte cuvinte de afirmatie si negatie: da, da si nu, nu, caci –zice Domnul- tot ce trece de aceste margini vine de la cel rau. Si Iisus ne avertizeaza ca “in ziua Judecatii oamenii vor da socoteala pentru orice cuvant nefolositor pe care l-au rostit”.
Cate cuvinte nefolositoare si chiar pagubitoare nu rostim prin vorbirea noastra din zori si pana in amurg?
Daca dupa graiul Celui negrait- Iisus Hristos- “din cuvintele noastre vom fi mantuiti si prin cuvintele noastre osanditi “, atunci cata raspundere morala nu trebuie sa investim in gandirea si vorbirea noastra zilnica?
Se cuvine mereu a ne gandi unde sa vorbim si unde nu ; ce sa vorbim, cui si cat sa vorbim, si asa mai departe. Oricum, vorbirea noastra sa fie, cum ne invata Cartea Sfanta, „cu har“ si „dreasa“ cu sare, ca sa stim fiecaruia cum sa-i raspundem, nelasand ca gura noastra sa scape un cuvant stricat care sa sminteasca pe cineva.
Sfantul Apostol Iacob ne vorbeste insistent despre rostul si rolul graiului, spunandu-ne ca „ Limba este o lume de nelegiuiri“ , ca omul trebuie sa aiba intotdeauna o vorbire neprihanita dupa cum si izvorul da continuu apa buna pentru baut.
Si acelasi Apostol ne mai spune ca omul care este in stare sa-si stapaneasca / infraneze limba- a se intelege care stie cand, cum si ce sa vorbeasca- este un om desavarsit.
De unde o concluzie pentru viata noastra morala de fiecare zi : sa nu uitam nicicand ca prin vorbirea noastra ne putem apropia sau indeparta de oameni, de sfintenie, de mantuire, de fericire si de Dumnezeu, depinde de noi !
Pr.Gabriel Cernauteanu-Hristos si …viata noastra
CategoriiPr Gabriel Cernauteanu
