Taierea capului Sf.Ioan Botezatorul13 min read

Sărbătoarea Tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul este ultima dintre sărbătorile înscrise cu roşu în calendar din cursul anului bisericesc. Anul bisericesc începe cu luna septembrie şi se încheie cu luna august. Această sărbătoare se adaugă în luna august la sărbătorile Schimbării la Faţă a Domnului Hristos şi Adormirii Maicii Domnului. Toate aceste trei sărbători au fost rânduite de Biserică pentru a forma în această ultimă lună a anului bisericesc un triptic de sărbători cu semnificaţie profetică (eshatologică) privind sfârşitul modului de existenţă al lumii actuale, la venirea în slavă a Domnului Hristos, când El va judeca vii şi morţii, pentru ca drepţii să intre în Împărăţia Lui care nu va avea sfârşit.

Mântuitorul Iisus Hristos S-a Schimbat la Faţă înainte de Răstignirea şi Învierea Sa pentru a arăta cu anticipaţie Sfinţilor Apostoli Petru, Iacob şi Ioan slava Învierii Sale şi slava celei de a doua veniri a Sa la sfârşitul veacurilor. Deşi Schimbarea la Faţă a Domnului s-a petrecut cu puţin timp înainte de Pătimirile Sale şi înainte de Paşti, totuşi această sărbătoare a fost rânduită de Biserică a fi prăznuită nu înainte de Săptămâna Sfintelor Sale Patimi, ci în ziua a şasea din ultima lună a anului bisericesc (6 august), pentru a ne reaminti că în ziua a şasea de la începutul lumii a fost creat omul după chipul lui Dumnezeu, spre a ajunge la asemănarea cu El. Dacă Adam ar fi ascultat de Dumnezeu şi nu ar fi căzut în păcat, ajungea să se împărtăşească din sfinţenia şi slava lui Dumnezeu, încât faţa lui ar fi strălucit ca soarele. De aceea, Noul Adam, Iisus Hristos, prin lucrarea Sa mântuitoare, a ridicat pe vechiul Adam din întunericul păcatului şi din stricăciunea morţii şi a dăruit firii omeneşti strălucire sau slavă dumnezeiască eternă. Această slavă este lumina neapusă a Împărăţiei cerurilor.
În 15 august, la nouă zile după Schimbarea la Faţă, are loc sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, care se mută din lumea aceasta în Împărăţia cerurilor, mai presus de cele nouă cete îngereşti, rugându-se necontenit din ceruri pentru mântuirea lumii: ‘Întru naştere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu o ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare. Mutatu-te-ai la viaţă, fiind Maica Vieţii şi cu rugăciunile tale izbăveşti din moarte sufletele noastre’ se spune în troparul praznicului Adormirii Maicii Domnului. După cum Maica Domnului a
păstrat fecioria în timpul naşterii lui Hristos, tot aşa ea nu părăseşte sau nu uită lumea când trece la Hristos-Domnul, la viaţa cerească. Această sărbătoare a Adormirii Maicii Domnului este prăznuită tot în ultima lună a anului bisericesc, pentru că Maica Domnului este icoana tainei ultime a Bisericii care ne trece din lumea aceasta trecătoare şi stricăcioasă la viaţa veşnică şi nestricăcioasă. După cum Maica Domnului cea plină de har izbăveşte din moarte sufletele noastre, tot aşa şi Biserica fiind plină de harul lui Hristos Cel Înviat, cu rugăciunile ei, izbăveşte din moarte spirituală sufletele celor ce se pocăiesc înainte de moartea trupului. De aceea, Biserica se roagă atât pentru cei vii, cât şi pentru cei adormiţi în Domnul.
A treia sărbătoare mare din luna august este Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul, marele vestitor al pocăinţei pentru mântuire. Luna august, ca ultimă lună a anului bisericesc, este deci luna evenimentelor ultime (eshatologice) legate de a doua venire, cea întru slavă, a Mântuitorului Iisus Hristos, Judecătorul viilor şi al morţilor, când Maica Domnului, stând de-a dreapta Mântuitorului, mijloceşte cu rugăciunile ei milostive pentru mântuirea lumii, iar Sfântul Ioan Botezătorul, stând de-a stânga Mântuitorului, se roagă pentru cei ce s-au pocăit, dar n-au mai trăit pe pământ ca să arate faptele sau roadele pocăinţei lor, aşa cum se vede în icoana Deisis (a Judecăţii de Apoi), sau pe catapeteasma Sfântului Altar (unde în dreapta lui Hristos stă Maica Domnului iar la dreapta ei Sfântul Ioan Botezătorul).
Noi nu cunoaştem în care zi anume a adormit Maica Domnului, nici în care zi a fost decapitat Sfântul Ioan Botezătorul, dar Biserica a rânduit cu înţelepciune ca aceste trei sărbători să fie cuprinse în aceeaşi lună ultimă a anului bisericesc (august) având semnificaţii deosebite legate de taina Învierii universale şi de taina Judecăţii universale.
Deşi teologia academică nu evidenţiază taina unităţii acestor trei mari sărbători din luna august, totuşi iconografia ortodoxă şi calendarul ortodox accentuează semnificaţia lor eshatologică întrucât timpul liturgic este timp al mântuirii. Sfinţii Părinţi care au întocmit calendarul ortodox au fost atât de liberi spiritual, încât, deşi cunoşteau că, din punct de vedere istoric, potrivit Sfintelor Evanghelii, Schimbarea la Faţă a Domnului Hristos a avut loc înainte de Patima Sa (Răstignire şi Moarte) şi de Învierea Sa, totuşi ei au rânduit ca aceasta să fie prăznuită în calendar tocmai în ultima lună a anului bisericesc (august), pentru a da acesteia o semnificaţie eshatologică şi cosmică: transfigurarea şi mutarea omului şi a cosmosului în slava Împărăţiei lui Dumnezeu, în cerul nou şi pământul nou despre care se vorbeşte în cartea Apocalipsa, capitolul 21.
Nimeni nu intră în Împărăţia cerurilor fără pocăinţa propovăduită de Sfântul Ioan Botezătorul
Această teologie a icoanei Deisis (a Judecăţii de Apoi), care leagă laolaltă taina lui Hristos Cel Preaslăvit, taina Maicii Domnului – Rugătoarea, care trece prin moarte şi apoi se mută la cer cu trupul, şi taina pocăinţei propovăduită de Sfântul Ioan Botezătorul cu preţul vieţii sale pământeşti, reprezintă taina mântuirii noastre. Nimeni nu se poate mântui în ziua Judecăţii de Apoi fără rugăciunile Maicii Domnului şi ale Bisericii pe care ea o reprezintă iconic, şi nimeni nu poate intra în Împărăţia cerurilor fără pocăinţa propovăduită de Sfântul Ioan Botezătorul până la moartea sa jertfelnică (decapitarea).
Maica Domnului şi Sfântul Ioan Botezătorul se roagă lui Hristos în ziua Judecăţii universale mai ales pentru cei ce s-au pocăit, dar nu au mai avut timpul necesar pentru a săvârşi faptele pocăinţei ca o confirmare a schimbării interioare sufleteşti. Este vorba de cei asemenea tâlharului de pe cruce care s-a pocăit şi a zis: ‘Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni întru Împărăţia Ta’ (Lc. 23, 42), iar Mântuitorul i-a răspus: ‘Astăzi vei fi cu Mine în Rai’ (Lc. 23, 43). Nu i-a spus în Împărăţie, pentru că Împărăţia nu venise în plinătatea ei, ci în Rai, care este arvuna Împărăţiei cerurilor.
Sfântul Ioan Botezătorul este foarte iubit în popor, dovadă fiind şi faptul că foarte mulţi români poartă numele de Ioan. Biserica îl cinsteşte în mod deosebit înscriind în calendarul ei patru sărbători închinate Sfântului Ioan Botezătorul: 24 septembrie – Zămislirea Sfântului Ioan, 7 ianuarie – soborul Sfântului Ioan, 24 iunie – naşterea Sfântului Ioan şi 29 august – Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul.
Sărbătoarea Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul este o zi de post, de întristare şi de pocăinţă. În această zi nu se face nici o dezlegare la mâncare de dulce. Iar această rânduială are o semnificaţie deosebită. Postul din ziua pomenirii morţii Sfântului Ioan Botezătorul nu se referă numai la întristarea produsă de uciderea sa, deoarece foarte mulţi martiri sunt pomeniţi de Biserică fără ca ziua lor de pomenire să fie totdeauna zi de post ca, de pildă, sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe şi alţii.
În ziua pomenirii Tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul, postul are şi scopul să ne amintească faptul că neînfrânarea de la patimile trupeşti intră în conflict cu dreptatea şi sfinţenia sau poate chiar duce la uciderea unor oameni nevinovaţi.
Cu alte cuvinte, în cazul morţii Sfântului Ioan Botezătorul, postul este rânduit de Biserică pentru a ne arăta că îmbuibarea de hrană şi de băutură şi neînfrânarea de la patimi a lui Irod şi a Irodiadei au dus la moartea Dreptului şi Sfântului Ioan Botezătorul, trimisul lui Dumnezeu ca să cheme pe oameni la pocăinţă şi să mărturisească dumnezeirea lui Iisus Hristos.
‘Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia cerurilor’ (Mt. 3, 2) constituie începutul predicii sale, ca şi al predicii Mântuitorului. Această pocăinţă, necesară pentru a dobândi Împărăţia cerurilor, era însă, pentru unii, greu de acceptat. De aceea, regele Irod, deşi îl admira pe Sfântul Ioan Botezătorul şi-l preţuia, totuşi, întrucât nu s-a înfrânat şi a făcut o făgăduinţă nesăbuită sub impulsul patimii desfrânării şi al beţiei, a ajuns ca să aleagă între onoarea cuvântului dat şi uciderea unui om drept. Pentru a nu-şi încălca promisiunea făcută fiicei Irodiadei, Salomeea, regele Irod a acceptat o cerere foarte vinovată a acesteia, îndemnată de mama sa, şi anume să-i dea pe tipsie (tavă) capul Sfântului Ioan Botezătorul.
Moartea violentă a Sfântului Ioan Botezătorul este una fizică, o durere trupească trecătoare, dar crima lui Irod, a Irodiadei şi a fiicei sale, Salomeea, este o moarte spirituală veşnică, o despărţire a sufletului de Dumnezeu, izvorul bucuriei veşnice.
Simbol anticipat al pătimirii martirilor şi misionarilor creştini
Sfântul Ioan Botezătorul suferă moarte fizică, întrucât cere oamenilor păcătoşi şi răi să-şi îndrepteze viaţa. El plăteşte cu preţul vieţii sale pământeşti propovăduirea pocăinţei, a sfinţeniei şi a dreptăţii într-o lume a păcatului. Sfântul Ioan Botezătorul este simbol anticipat al pătimirii martirilor şi misionarilor creştini prigoniţi sau ucişi pentru propovăduirea Evangheliei lui Hristos.
Sfântul Ioan Botezătorul anticipează taina Bisericii în starea ei de misiune pentru îndreptarea lumii păcătoase, care este adesea ostilă Evangheliei, ostilă sfinţeniei, potrivnică dreptăţii şi vieţii duhovniceşti. Lumea reprezentată de regele Irod, de Irodiada şi de Salomeea este lumea robită de păcate în care demnitatea umană se degradează.
Sfântul Ioan Botezătorul este un vestitor al pocăinţei şi al chemării la îndreptare, la sfinţenie, la respect pentru demnitatea umană. De aceea, Sfântul Ioan Botezătorul este şi ocrotitorul celor care în societatea umană se luptă pentru adevăr, pentru sfinţenie, pentru demnitate umană şi pentru mântuirea oamenilor prin întoarcerea lor la Dumnezeu.
Pomenirea Sfântului Ioan Botezătorul ne duce cu gândul la Judecata de Apoi
În această zi de pomenire a Sfântului Ioan Botezătorul noi ne gândim şi la Judecata de Apoi, când el împreună cu Maica Domnului vor mijloci pe lângă Hristos-Domnul ca să se izbăvească din moarte spirituală sufletele noastre. Este şi o zi în care vedem mai bine cât de greu se eliberează omul de păcat şi cât de apăsătoare şi ucigătoare este răutatea păcatului asupra vieţii şi demnităţii umane.
Însă pomenirea Sfântului Ioan Botezătorul este şi un moment de speranţă întrucât cei care au murit pentru credinţa lor în Hristos, pentru Evanghelie, pentru dreptate şi sfinţenie, deşi aparent au fost biruiţi de către prigonitorii lor, în realitate ei au devenit biruitori, pentru că în ei Duhul Sfânt a biruit asupra duhului lumii păcătoase. De aceea, sfinţii martiri sau mucenici sunt numiţi în Ortodoxie buni biruitori mucenici.
Aceşti buni biruitori mucenici sunt biruitori asupra păcatului, asupra duhurilor demonice care pun stăpânire pe oameni sub forma patimilor egoiste, a violenţei, a înşelăciunii, a hoţiei, a nedreptăţii, a umilirii altora, a degradării demnităţii umane.
Aceste duhuri demonice, care prin oameni răi, lacomi, invidioşi şi violenţi, stăpânesc peste oamenii simpli, sunt biruite duhovniceşte de bunii biruitori mucenici, care iubesc pe Hristos-Domnul mai mult decât viaţa lor biologică, care caută pe Dumnezeu mai mult decât toate avantajele materiale ale vieţii comode din lumea aceasta. Iată de ce Sfântul Ioan Botezătorul împreună cu toţi sfinţii prooroci, care au mustrat nedreptăţile regilor şi împăraţilor şi au deplâns decăderea societăţii umane, ajută mult cu rugăciunile lor pe cei care caută şi cultivă dreptatea şi sfinţenia în orice timp şi în orice loc.
Să ne rugăm Sfântului Ioan Botezătorul să ne dăruiască putere spirituală de a birui ispitele şi de a căuta calea pocăinţei ca fiind singura cale de îndreptare sau de reînnoire a vieţii noastre, de ridicare, de eliberare de un trecut păcătos apăsător şi de a pune început bun vieţii noastre cerând harul lui Dumnezeu şi ajutorul Sfinţilor Săi. Amin!
‘Evanghelia ne arată că fiecare om este chemat de Dumnezeu la viaţa veşnică, dar depinde de libertatea noastră de a fi ales sau nu, de a fi pregătit sau nepregătit pentru comuniunea cu Dumnezeu.’
‘Toţi sunt chemaţi, dar devin aleşi cei care răspund chemării lui Dumnezeu prin credinţă, rugăciune şi fapte bune. Aceştia ascultă Sfânta Evanghelie, participă la Sfintele Slujbe, se împărtăşesc cu Sfintele Taine, care sunt arvuna nunţii fiului de împărat, şi ajută pe cei în nevoi.’
‘ Sfântul Ioan Botezătorul este un vestitor al pocăinţei şi al chemării la îndreptare, la sfinţenie, la respect pentru demnitatea umană. De aceea, Sfântul Ioan Botezătorul este şi ocrotitorul celor care în societatea umană se luptă pentru adevăr, pentru sfinţenie, pentru demnitate umană şi pentru mântuirea oamenilor prin întoarcerea lor la Dumnezeu.

† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

(Articol publicat în „Ziarul Lumina” din data de 29 august 2010)

Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments