Cum spunea Parintele: „Nu tot cu polonicul, e bine si cu lingurita”.
Aceasta are un talc, si anume, dupa cum spunea Parintele Paisie, sa facem putin si bun din toate, dupa puterea noastra.
Nimic sa nu fie fara masura.
Asa facea si Parintele: Vorbea putin, dar gandea mult.
Depindea si de multimea care il astepta si scotea din prisosul inimii sale multe si nespus de bine, atunci cand multimea era insetata si flamanda si le spunea: „Ati vazut oaia: mananca ziua si noaptea rumega. Asa si fratiile voastre: Ce ati auzit la mine sa rumegati acasa”.
Parintele Paisie nu punea povara mai mult decat o putea duce fiecare.
Totdeauna era deosebit de atent si cu postul.
Uneori zicea ca mai bine mananci de noua ori pe zi, decat o data si mult.
De aceea nu recomanda nevointe.
El se straduia sa te modeleze, sa fii un calator pe calea imparateasca.
Obisnuia tot timpul ca in vorbele sale sa nu lipseasca coltisorul de rai.
Niciodata nu te ingrozea cu pedepsele intunericului si bine mai facea, pentru ca cei ce veneau erau indurerati si Parintele Paisie le deschidea fereastra raiului, cu soare mult si flori inmiresmate.
Aceasta era un medicament pentru copiii sai duhovnicesti, atat psihic, cat si cu mult folos duhovnicesc.
