Pomenirea Sfântului Voievod Ștefan cel Mare (2 iulie)
„Credința este temelia pe care se ridică un neam.”
Iubiți credincioși,
Astăzi, Biserica îl cinstește pe Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, domnitorul Moldovei, apărător al credinței și ctitor de sfinte biserici și mănăstiri. Numele lui nu a rămas în istorie doar pentru vitejia sa, ci mai ales pentru dragostea lui față de Dumnezeu și față de poporul pe care i-a fost dat să-l conducă.
Sunt oameni care câștigă războaie și sunt uitați. Sunt conducători care ridică palate și dispar din memoria lumii. Dar sunt și oameni care zidesc pentru Dumnezeu și rămân vii în conștiința poporului. Ștefan cel Mare face parte dintre aceștia.
El a înțeles un adevăr pe care lumea de astăzi îl uită tot mai des: nicio putere omenească nu poate dăinui fără ajutorul lui Dumnezeu. De aceea, înainte de luptă se ruga, iar după biruință nu se lăuda pe sine, ci ridica o biserică, mulțumind lui Dumnezeu. Chiar și după înfrângeri se pocăia și căuta voia Domnului.
Astăzi trăim într-o altfel de lume. Poate nu suntem chemați să purtăm sabia pe câmpul de luptă, dar fiecare dintre noi poartă o luptă în suflet. Luptăm cu păcatul, cu mândria, cu egoismul, cu desfrânarea, cu lăcomia, cu deznădejdea și cu indiferența față de Dumnezeu.
Diavolul nu mai atacă cetățile cu tunuri, ci atacă familiile, copiii, credința și conștiința omului. Nu mai încearcă să dărâme zidurile bisericilor, ci încearcă să golească bisericile de oameni și inimile de credință.
În această luptă, Sfântul Ștefan ne arată calea. El ne spune parcă peste veacuri: „Nu vă temeți! Biruința nu vine din puterea omului, ci din credința lui.”
Astăzi avem case mai frumoase decât aveau înaintașii noștri, dar adesea rugăciunea lipsește din ele. Avem mai multe mijloace de comunicare ca niciodată, dar vorbim tot mai puțin cu Dumnezeu. Avem multe informații, dar puțină înțelepciune. Avem multe drepturi, dar uităm de îndatoririle noastre.
Sfântul Ștefan ne învață că iubirea de țară începe cu iubirea de Dumnezeu. Nu poți apăra un popor dacă nu iubești sufletul acelui popor. De aceea a zidit biserici, a sprijinit mănăstiri și a păstrat dreapta credință.
Și noi suntem chemați să fim ctitori. Poate nu putem ridica o mănăstire, dar putem ridica un copil în credință. Putem ridica un suflet căzut printr-un cuvânt bun. Putem ridica o familie prin iertare. Putem ridica o comunitate prin dragoste și jertfă.
Canonizarea lui Ștefan cel Mare ne arată că sfințenia nu este rezervată doar călugărilor sau pustnicilor. Dumnezeu cheamă la sfințenie și pe cei care conduc, și pe cei care muncesc, și pe părinți, și pe tineri, și pe bătrâni. Oriunde ne aflăm, putem deveni sfinți dacă trăim cu credință, pocăință și dragoste.
Sfântul Voievod nu a fost fără greșeală. A cunoscut și căderi, și încercări. Dar măreția lui stă și în faptul că s-a pocăit. Dumnezeu nu caută oameni care nu au greșit niciodată, ci oameni care se întorc cu sinceritate la El.
Fraților, lumea de astăzi are nevoie de oameni care să trăiască precum Ștefan: cu fruntea sus înaintea oamenilor, dar cu genunchii plecați înaintea lui Dumnezeu.
Dacă vom păstra credința, Dumnezeu ne va păstra și pe noi. Dacă vom pierde credința, vom pierde totul, chiar dacă vom avea bogății și putere.
Să ne rugăm astăzi Sfântului Voievod Ștefan cel Mare să mijlocească pentru noi înaintea Tronului lui Dumnezeu, pentru țara noastră, pentru Biserică, pentru conducători, pentru familiile noastre și pentru copiii noștri.
Iar noi să nu uităm că cea mai mare biruință nu este asupra unui vrăjmaș din afară, ci asupra păcatului dinlăuntrul nostru. Cine îl biruiește pe omul cel vechi prin harul lui Hristos este cu adevărat biruitor.
Amin.
