Pr. Ciprian Florin Apetrei
În Duminica a treia din Postul mare cinstim Sfânta Cruce. Ea se află la mijlocul
urcușului nostru duhovnicesc din post pentru a ne călăuzi către Săptămâna mare
și bucuria Învierii Domnului. Uitându-ne la Sfânta Cruce înălțată în mijlocul
bisericii în această duminică, ne uităm la Cel răstignit pe ea, prin Jertfa căruia
am primit vindecare din boala păcatului strămoșesc.
Sfânta Cruce este asemănată cu pomul vieții, care, fiind sădit în mijlocul Raiului,
era dătător de viață, la fel și Crucea este sădită în mijlocul postului (drumul
nostru duhovnicesc spre Rai) pentru că prin ea am dobândit viața veșnică.
Sinaxarul din Triod precizează: „Deoarece Crucea se numeşte şi este pomul
vieţii, iar acel pom a fost sădit în mijlocul Raiului, în Eden, în chip potrivit şi
dumnezeieștii părinţi l-au sădit pe acesta în mijlocul postului celui de patruzeci
de zile ca să ne amintească şi de lăcomia lui Adam, dar în acelaşi timp să ne
arate, prin pomul acesta, şi înlăturarea osândei lui. În adevăr, dacă mâncăm
din el, nu mai murim, ci trăim”.
Noi I-am dat Cruce lui Hristos. El ne-a oferit Înviere
Crucea este stindardul mântuirii noastre și armă asupra celui rău, pentru că prin
ea Hristos ne-a scos din întunericul păcatului și ne-a adus prin Învierea Sa la
lumina cea nepieritoare a Împărăției lui Dumnezeu.
Bucuria cinstirii Sfintei Cruci în această duminică ne este adusă chiar de la prima
cântare a Vecerniei acestei zile a Domnului: „Acum oştile îngereşti cuprind
lemnul cel cinstit, cu bună cucernicie înconjurându-l, şi-i cheamă pe toţi
credincioşii spre închinăciune. Deci, veniţi cei ce vă luminaţi cu postul, să
cădem la dânsul cu bucurie şi cu frică, strigând cu credinţă: Bucură-te, cinstită
Cruce, întărirea lumii”.
Noi cei care ne luminăm acum duhovnicește cu osteneala postului ne bucurăm
să cinstim Sfânta Cruce, care este întărire pentru întreaga lume în lupta cu păcatul
și cu cel rău.
Bucuria aceasta a cinstirii Sfintei Cruci vine și din faptul că ea, după cuvântul
părintelui Petroniu Tănase, „este semn omenesc și dumnezeiesc. Semn omenesc,
căci omul de la început a fost plăsmuit în chipul Crucii. Făcând-o unealtă
de tortură și de moarte, Crucea a devenit simbolul suferinței și al morții. Dar de
când Hristos S-a răstignit pe dânsa, Crucea a devenit semn dumnezeiesc, semnul
Fiului Omului, semn de biruință, de bucurie și de viață”.
Sensul suferinței și morții pe Cruce a Domnului nostru Iisus Hristos este că am
primit viață, și nu orice viață, ci cea veșnică. Prin moartea lui pe Cruce a zdrobit
moartea, iar prin Învierea Sa ne-a dăruit viața veșnică. De aceea Crucea nu
poate fi separată de Înviere, iar suprapunerea cinstirii Sfintei Cruci în ziua
Învierii (duminica) nu face decât să întărească această legătură. Crucea fără
Înviere nu este decât un instrument de tortură, însă prin Învierea Celui care s-a
răstignit pe ea devine semnul Fiului Omului cu care va veni la învierea cea de
obște să judece toate neamurile. De aceea punem cruce la mormânt pentru a
exprima nădejdea noastră în Înviere, pentru că Sfânta Cruce este simbolul biruinței
vieții asupra morții și al învierii celor adormiți.
Jertfa lui Hristos șterge păcatul lui Adam
Prin Cruce am fost răscumpărați de Hristos din blestemul adus asupra neamului
omenesc de păcatul lui Adam, iar prin Învierea Lui am fost eliberați din lanțurile
morții: „Să pierzi blestemul lui Adam, ai luat trupul nostru, fără de păcat,
şi Te-ai răstignit şi ai murit, Iisuse prea bunule. Pentru aceasta, cinstim cu credinţă
Crucea Ta şi suliţa, buretele, trestia şi cuiele; şi cerem să vedem Învierea
Ta” (Stihire la Vecernie).
Creștinul ortodox în Cruce vede tot timpul Învierea lui Hristos, de aceea el cântă
în biserică: „Crucii Tale ne închinăm Hristoase și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și
o mărim‖. Acest imn de laudă este o sinteză a mărturisirii noastre ortodoxe
despre cinstirea Sfintei Cruci, care este legată de realitatea Învierii Domnului.
Fără Înviere nu poate fi cinstită Sfânta Cruce, pentru că prin ea Crucea a devenit,
din element de supliciu aducător de moarte, Altar de jertfă a lui Hristos
prin care am dobândit viață. Prin Cruce, Hristos a „ridicat păcatul lumii‖ și „s-a
jertfit pentru viața și mântuirea lumii‖, după cum mărturisește preotul la rânduiala dumnezeieștii Proscomidii, când pregătește elementele euharistice pentru
Sfânta Liturghie.
Iar la Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel mare (ce se oficiază în duminicile
Postului mare), preotul se roagă, mărturisind că prin Cruce Hristos S-a pogorât
în iad și a „nimicit durerile morții. Și, înviind a treia zi și cale făcând oricărui
trup la Învierea cea din morți…”
Din nou vedem că, în gândirea patristică ortodoxă, Crucea este strâns legată de
Înviere. Ea este mijlocul prin care Hristos Se pogoară la iad, de unde izbăvește
neamul omenesc din durerea morții adusă de păcatul protopărinților Adam și
Eva, iar din această închisoare a suferinței în care erau ținuți oamenii înviază,
făcându-se „începătură celor adormiți”. Prin Jertfa Lui de pe Cruce și prin
Învierea Sa de a treia zi, Hristos Domnul ne-a făcut cetățeni ai Raiului. Pentru
că, dacă odinioară din ispita șarpelui omul a pierdut Raiul prin lemnul Crucii pe
care S-a jertfit Hristos, câștigă Raiul: „Încuiat-a Edenul cel de demult şarpele,
prin lemn; iar lemnul Crucii l-a deschis pe acesta tuturor celor ce voiesc să se
curăţească prin post şi prin lacrimi. Deci, văzându-l pe acesta pus înainte,
veniţi să cădem la dânsul cu frică, credincioşii, strigând: Deschide, Cruce,
porţile cerurilor celor ce te iubesc pe tine” (Stihire Vecernie).
Noi cei care am ajuns la jumătatea urcușului Postului mare să ne întărim duhovnicește
privind la Cel răstignit pe Cruce și să-i cerem ca prin ea să ne deschidă
și nouă porțile Împărăției cerurilor. Noi postind ne pregătim pentru slăvita Lui
Înviere, trecând mai înainte alături de El prin suferința Crucii, pentru că prin ea
ajungem la Înviere.
Acum, în Duminica a treia din Post, Biserica ne îndeamnă să cinstim Sfânta
Cruce pentru a înțelege scopul postirii noastre, și anume întâlnirea noastră cu
Hristos Cel răstignit și înviat. De aceea, cu evlavie cinstim astăzi Sfânta Cruce
cântând: „Bucură-te, Cruce purtătoare de viață, Raiule cel frumos al Bisericii,
pomul nestricăciunii, carele ne-ai înflorit desfătarea slavei celei veşnice…” sau
„Bucură-te, Cruce purtătoare de viață, semnul cel nebiruit al creştinătăţii, uşa
Raiului, întărirea credincioşilor, zidul cel dimprejurul Bisericii; prin care s-a
pierdut şi a încetat blestemul, s-a înghiţit puterea morţii şi ne-am înălţat de pe
pământ la cele cereşti”.
Din imnografia Triodului vedem că Sfânta Cruce este purtătoare de viață, pomul
nestricăciunii, semnul cel nebiruit al creștinătății și ușa Raiului. Toate aceste
cuvinte nu fac decât să sintetizeze teologia ortodoxă despre Sfânta Cruce. Prin
ea am fost mântuiți de Hristos și de aceea ne rugăm „Mântuieşte, Doamne,
poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta; biruinţă binecredinciosului nostru popor, asupra celor potrivnici dăruieşte şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul
Tău”.
