Praznicul Schimbării la Față ne găsește într-un moment mai mult decât dificil.
De luni de zile suntem legați, la propriu, de anunțurile autorităților sanitare și politice.
Indiferent de țară și de continent.
Dacă avem voie să ne bucurăm de viață. Sau nu.
Nu știm dacă putem pleca sau dacâ putem să ne întoarcem.
Treptat, fără să fim luați de valuri conspiraționiste, am ajuns, unii dintre noi, să ne întrebăm dacă filmul în care am fost abuziv distribuiți este real sau nu.
În familii, cu pauza forțată, cu munca doar de pe laptop, scandalurile se țin lanț.
Este un examen neanunțat la care mulți dintre noi, din păcate, dar de așteptat, picăm. Ca fraierii.
Pruncii noștri, la rândul lor, nu au cum să priceapă ceea se petrece, asistând la dispute tâmpe.
Pe scurt, o lume surprinsă, uimită, cu privirea rătăcită.
Păstrând proporțiile, cum au supraviețuit oare Petru, Iacov și Ioan văzând ceea este de nevăzut, pe Tabor?
Cât de des, într-o viață de om, avem asemenea momente de cumpănă?
Ce se schimbă sau nu, dar mai ales cât durează?
Este limpede: schimbarea este necesară. Dar nu oricum, nu cu oricine și nu oriunde.
Sus să avem inimile!
Pr Radu Preda (sursa https://www.facebook.com/radu.preda.581)
