Atac pe ascuns3 min read

Undeva am citit o poveste interesantă. Odată, pe când umbla Dumnezeu cu Sf. Petru pe pământ, in­trând ei într-un sat, iacă pe casa cea mai frumoasă, un drăculeţ şedea pe acoperişul ei şi dormea.

– Doamne, ce înseamnă asta? – întrebă Sf. Petru.

– Înseamnă, răspunse Dumnezeu, că oame­nii din casa asta trăiesc în fărădelegi şi în nepăsare de cele sufleteşti. De aceea diavolul doarme liniştit. Nu se teme de primejdie; îi are în mâna lui.

Mai mergând ei, iată, în jurul unei căsuţe mici şi sărace, o sută de diavoli străjuiau şi se frământau.

– Ce înseamnă asta, Doamne? – întrebă Sf. Petru.

– În căsuţa asta, răspunse Dumnezeu, trăiesc doi soţi care au apucat pe calea mântuirii sufleteşti. Căsuţa lor este plină de rugăciune, de dragoste, de bună înţelegere şi de râvnă pentru cele sufleteşti.
De aceea, diavolul îşi pune tot apăsul să strice mân­tuirea lor. Aici şi-a îngrămădit Scaraoschi greul ata­cului, pentru că aici se vede în primejdia de a pierde două suflete…

Atacurile cele mai înverşunate le dă Satana tot­deauna contra aleşilor Domnului. Pe toţi aleşii Dom­nului, Satana i-a încercat cu grele ispite. Scriptu­rile arată lămurit acest lucru.

Pe Adam, Satana l-a atacat cu ispita trufiei; pe Noe, cu beţia; pe Moise, cu mânia (când s-a mâ­niat şi a izbit tablele legii de o piatră); pe David, cu femeia lui Urie; pe Solomon, cu bogăţia şi cu femeile…

Satana l-a atacat cu ispita şi pe Domnul Iisus, în timpul când Se pogorâse pe pământ în chip de om. L-a ispitit cu „pâinile“, cu „trufia“, „cu mărirea lu­mii“, dar faţă de Iisus-Omul, Satana a rămas înfrânt. Domnul Iisus a biruit ispitele Satanei şi ne-a dat şi nouă putere să le biruim.

Aproape toţi aleşii Domnului, din Vechiul Tes­tament, au avut clipe în care ispitele Satanei i-au în­frânt. I-au înfrânt pentru că nu venise încă în lume Jertfa cea scumpă a scumpului nostru Mântuitor şi Biruitor. Prin Jertfa Crucii, El ne dă nouă dar şi putere să biruim ispitele ispititorului. „Oricine este născut din Dumnezeu (născut din nou), biruie lumea; Domnul îl păzeşte, şi cel rău nu-l poate atinge“ (I Ioan 5, 18).
Din ce înaintăm în cele sufleteşti, Satana înteţeşte şi aspreşte atacul. Satana ţine în permanenţă consiliu de război contra noastră.

Noi să rămânem în Domnul şi să petrecem neîn­cetat cu El şi atunci toate opintirile iadului vor fi zadarnice. Să priveghem şi să ne rugăm neîncetat; atunci Satana va fugi de la noi ruşinat şi bătut.

Iisuse, bunule Doamne! Îţi mulţumesc din tot su­fletul meu că m-ai ajutat să aflu taina mântuirii mele. Te rog însă ajută-mă şi mă întăreşte neîncetat să pot rămâne în starea aceasta până la sfârşitul vieţii mele!

Satana mă ispiteşte neîncetat să apuc iarăşi pe calea cea largă a pieirii. Fii cu mine, Doamne, şi mă întăreşte neîncetat ca „stăpânitorul lumii aces­teia să nu afle nimic în mine“ (Ioan 14, 30), să nu afle nici o uşă deschisă; nici o poziţie neîntărită cu rugăciune şi priveghere, căci orice slăbire mă poate duce la pierzare. Fii cu mine, preabunule Doamne, rămâi cu mine şi priveghează împreună cu mine împotriva ispitelor ce vin asupra mea. Fii cu mine şi eu cu Tine până în clipa când voi pleca din această lume plină de ispite.

Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments