„Iar tu te luptă şi suferă”…6 min de citit

„Iar tu te luptă şi suferă”… zice într-un loc Apostolul Pavel. II Timotei 2:3.
S-ar părea o contrazicere între aceste vorbe, dar nu este. În viaţa unui creştin luptător şi biruitor îşi are şi suferinţa însemnătatea ei, o însemnătate foarte mare.
În Evanghelia Mântuitorului îşi are locul ei, un loc foarte însemnat. O latură a Evangheliei, o latură a mântuirii noastre sufleteşti este tocmai suferinţa.
Să nu uităm că Mântuitorul a fost înainte de toate un Miel – Mielul lui Dumnezeu – Care a biruit prin răbdare, tăcere şi suferinţă.
Din cele zece fericiri pe care le-a spus Mântuitorul, jumătate vorbesc despre suferinţele ce le vor avea cei „fericiţi”… „Fericiţi sunt cei ce plâng… fericiţi sunt cei prigoniţi din pricina neprihănirii… Fericiţi veţi fi când vă vor ocărî pe voi şi vă vor prigoni… Fericiţi veţi fi când vă vor urî pe voi oamenii şi vă vor ocărî şi izgoni dintre ei” … Matei 5:1-12 şi Luca 6:20-23.
Despre însemnătatea suferinţelor în viaţa noastră creştinească am putea scrie o carte întreagă. Voi spune aici pe scurt că sunt patru feluri de suferinţe.

 Întâi e suferinţa care vine ca o pedeapsă pentru păcate şi ca o chemare, ca o solie a Tatălui Ceresc, să ne întoarcem din căile pierzării. O astfel de suferinţă sunt şi necazurile vremurilor noastre, care de ani de zile ne cheamă să ne întoarcem la Dumnezeu.
A doua este suferinţa ce ne vine ca o încercare a credinţei noastre. O astfel de suferinţă a fost aceea a lui Iov din Biblie.
A treia e suferinţa ce ne vine de la Domnul ca să cureţe aurul credinţei şi inimile noastre. În foc

se curăţă şi aurul; în focul necazurilor şi al încercărilor se curăţă şi aurul credinţei noastre. Printr-o astfel de suferinţă curăţitoare a trecut Iosif, din Biblie, şi toţi aleşii Domnului.

Printr-o astfel de suferinţă trec toţi cei care apucă pa calea mântuirii sufleteşti. „Pe cei care îi iubeşte, Domnul îi ceartă”, zice Scriptura.
Precum olarul arde mai tare în cuptor vasele cele mai bune, aşa face şi Domnul când dintr-un om vrea să facă un vas ales. Domnul Îşi scoate vasele cele alese din cuptorul suferinţelor.
 Aleşii Domnului au ieşit şi ies aproape toţi din şcoala suferinţelor.
O, ce minunată este suferinţa şi ce minunate sunt roadele ei în viaţa creştinească!
Astronomii spun că dacă n-ar fi lăsat Dumnezeu noaptea n-am cunoaşte cerul; n-am cunoaşte măreţia cerului înstelat, n-am cunoaşte cea mai minunată oglindă a puterii lui Dumnezeu: Universul cu luminile şi cu minunile lui.
Dacă n-ar fi fost noaptea, n-am cunoaşte deplin puterea şi mărirea lui Dumnezeu.
Aşa şi în lumea cea sufletească: dacă n-ar fi noaptea suferinţelor, n-am cunoaşte deplin puterea şi darul lui Dumnezeu, n-am cunoaşte deplin încrederea şi alipirea noastră de Dumnezeu.
„Ne lăudăm în suferinţe – zice Apostolul Pavel – pentru că suferinţa lucrează răbdare, iar răbdarea biruinţă” Romani 5:3-4 şi Iacov 2:12.
Suferinţa ne ţine strâns legaţi de Dumnezeu, ne apropie mereu de Dumnezeu, ne ajută să-L aflăm cu adevărat pe Dumnezeu şi mântuirea sufletului nostru.
În acest înţeles cere Mântuitorul să ne purtăm zi de zi crucea suferinţelor.
  
A patra este suferinţa şi prigoana pentru Mântuitorul şi Evanghelia lui Isus. Mântuitorul a spus desluşit că toţi cei ce vor crede în El vor avea de suferit prigoane şi necazuri. „În lume necaz veţi avea, dar îndrăzniţi, căci Eu am biruit lumea” Ioan 16:33,
Dacă pe Mine M-au prigonit, şi pe voi vă vor urâ … dacă pe Mine M-au prigonit şi pe voi vă vor prigoni … şi veţi fi urâţi de toţi pentru Numele Meu” Luca 21:12; Ioan 15:20; Matei 10:25.
Apostolul Pavel a spus clar acest lucru în cuvintele: „Şi toţi care voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus vor fi prigoniţi”. „Căci vouă vi s-a dat harul – zice tot Apostolul Pavel – nu numai să credeţi în Isus, ci să şi pătimiţi pentru El” Filipeni 1:29.
E lucru dovedit că, îndată ce se apucă cineva să trăiască o viaţă după Evanghelie, încep după el hulele, batjocurile şi fel de fel de necazuri. Oare de ce?

Întâia dată pentru că diavolul se vede în primejdia de a-şi pierde un rob.
Până când omul petrece în fărădelegi, are „linişte”. Diavolul doarme liniştit ştiindu-l câştigat de partea sa.
Dar, îndată ce omul începe a se trezi la o viaţă nouă prin Domnul Isus, se trezeşte şi diavolul şi mişcă toate rezervele şi meşteşugirile lui să nu-şi piardă „credinciosul”.
 Cel ce se hotărăşte la o viaţă nouă va avea mult de suferit din partea celor păcătoşi. De ce? Pentru că viaţa celui credincios este ca o oglindă curată în care necredinciosul îşi vede păcatele sale şi murdăria sa. De aceea, cei necredincioşi nu-i pot suferi pe cei credincioşi.
Însă noi să nu ne speriem de nici o suferinţă şi de nici o prigoană. Să ne gândim că suferinţele şi prigoanele vin tocmai pentru curăţirea şi întărirea credinţei noastre.
Un creştin adevărat e acela care ştie suferi. Ştiţi pe cine urăşte mai mult diavolul? Pe omul care vrea să sufere, pe omul care ştie să sufere.
Mântuitorul nu vă lasă singuri în vreme de suferinţă. Darul şi puterea lui Dumnezeu se arată tocmai pe vreme de încercare, de suferinţă şi prigoană.
În acest înţeles zice Apostolul Pavel: „Am plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în prigoane, în strâmtorări pentru Hristos, căci când sunt slab, atunci sunt tare… În slăbiciunile mele se adevereşte puterea lui Hristos” II Corinteni 12:9-10.
Suferinţa pentru Hristos dă celor credincioşi o plăcere, o bucurie, o mulţumire sufletească. Această bucurie o aveau şi o simţeau creştinii cei dintâi, despre care într-un loc zice Scriptura că după o bătaie de nuiele „au plecat, bucurându-se că au fost învredniciţi să fie batjocoriţi pentru numele Domnului Isus Hristos” Faptele Apostolilor 5:40-41.
Dar, pe lângă această mulţumire sufletească, suferinţele ajută şi la răspândirea Evangheliei lui Hristos.
Puterea de răbdare şi de suferinţă a unui creştin adevărat este o predică, este doar cea mai grăitoare predică despre puterea Evangheliei.
Evanghelia s-a răspândit în lume tocmai prin pildele de răbdare şi de suferinţă pe care le-au ştiut arăta creştinii cei dintâi.

O, ce predică minunată! O, ce examen minunat este răbdarea şi suferinţa pentru Hristos şi sufletul nostru!
Câţi însă cunosc această predică? Câţi însă reuşesc să treacă cu bine peste acest examen?
Preot Iosif Trifa, Examenul lui Iov
Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments