Sfintii Imparati Constantin si mama sa Elena4 min de citit

În această lună, în ziua a douăzeci si una, pomenirea sfintilor,
măritilor, de Dumnezeu încoronatilor si întocmai cu apostolii,
marilor împărati Constantin si mama sa Elena.
Acest mare între împärati, fericitul si pururea pomenitul Constantin, a fost fiu al lui
Constantiu, care se numea Clor, si al cinstitei Elena. Constantiu a fost nepot de fiică lui Claudiu cel ce a împărătit în Roma mai înainte de împărătia lui Diocletian si a lui Carin.
 Acest Constantiu, după ce a fost primit de Diocletian si de Maxentiu Erculiu ca să fie părtas al împărătiei lor, când Maximian Galeriu dimpreună cu alti prigonitori, cu tărie ridicaseră prigonire asupra tuturor crestinilor, el singur întrebuintând blândetea si mila, mai vârtos pe cei ce se luptau pentru credinta lui Hristos îi întrebuinta sfetnici si părtasi ai slujbelor împărătesti. Învătând el buna cinstire pe Constantin fiul său cel iubit, care după acestea s-a numit întâiul împărat al crestinilor, l-a lăsat mostenitor al împărătiei sale, în insulele Britaniei.

Sf.Imparati Constantin si Elena

 După ce Constantin a fost înstiintat de lucrurile necinstite, desfrânate, pierzătoare si proaste, pe care le făcea în Roma, Maxentiu, fiul lui Erculiu, si îndemnat de dumnezeiasca râvnă si chemând

pe Hristos împreună ostilor, a pogorât împotriva lui Maxentiu.

Deci, văzând Dumnezeu curătenia sufletului lui i s-a arătat mai întâi în somn, după aceea în amiaza zilei, închipuind semnul Crucii scris cu stele: , l-a arătat lui si celor ce erau vrednici. Deci, îndrăznind în chipul cinstitei Cruci si făcând cu aur semnul Crucii pe arme, a mers la Roma, si pe însusi pierzătorul Maxentiu l-a aruncat în râul Tibon, înecându-l lângă podul Milvia, si asa a izbăvit pe cetătenii Romei de tirania acestuia.
 Atunci marele Constantin, pornindu-se de la cetatea romanilor si mergând pe cale voia să zidească o cetate pe numele său în Ilion, unde se zice că a avut loc războiul Troienilor cu
elinii; însă a fost oprit prin dumnezeiasca înstiinŃare si i s-a poruncit de la Dumnezeu ca mai de grabă în Bizant să-si zidească cetatea.
 Deci, urmând voii celei dumnezeiesti, a zidit această de Dumnezeu păzită cetate pe numele său, pe care a si adus-o lui Dumnezeu ca pe o pârgă a credintei sale. Si deoarece căuta scumpătatea credinŃei celei din vremea noastră, a adunat în Niceea arhierei din toate părtile, prin care s-a propovăduit credinta ortodoxă, si Fiul a fost recunoscut deofiintă cu Tatăl, iar Arie si cei împreună cu el au fost dati anatemei, dimpreună cu hula lor.
A trimis încă si pe maica sa Elena la Ierusalim pentru căutarea cinstitului lemn pe care a fost pironit cu trupul Hristos, Dumnezeul nostru; apoi, aceste părti de lemn sfânt au fost mutate, adică o parte a fost asezată chiar în Ierusalim, iar cealaltă parte a adus-o în împărăteasca cetate.
Împărăteasa Elena, după ce a ajuns la Constantinopol, si-a săvârsit viata; iar marele Constantin, împodobind cetatea cu înnoiri si cu prăznuiri, si putin ceva trecând peste patruzeci si doi de ani ai împărătiei sale, si începând războiul cu persii, si în oarecare sat lângă Nicomidia fiind, s-a mutat către Domnul, si a fost adus în cetatea sa, unde a fost primit cu evlavie si cu prea încuviintate întâmpinări, a fost asezat în biserica sfintilor apostoli.
 Si a împărătit în Roma cea Nouă în anul de la zidirea lumii, cinci mii opt sute optsprezece; iar de la venirea cea în trup a Mântuitorului nostru Dumnezeu trei sute treizeci si sapte, fiind al treizeci si doilea împărat de la August.
Si se săvârseste pomenirea lui în preasfânta biserică cea mare, în biserica sfintii apostoli, si în dumnezeiasca biserica sa, în Mânăstirea Chinsterna lui Vis, unde mergând patriarhul împreună cu împăratul si cu suita sa cu litanfe, săvârsesc aducerea dumnezeiestilor Taine.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.
Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments