„Nu poţi suferi jignirile? Taci”.2 min read

Hristos ne-a dat pildă a felului în care trebuie să răbdăm jignirile. 
 
Urmăm noi, oare, pilda lui Hristos? 
 
Oare nu facem altfel decât El, oare nu răspundem cu vorbă rea la vorbă rea, nu ne enervăm şi nu ne mâniem la culme, nu îi acoperim cu înjurături şi blesteme pe cei care ne spun cuvinte grele şi neplăcute? Puţini, puţini sunt cei care urmează pilda Lui!

 

 
Toţi ne ieşim din fire când suntem jigniţi, suntem gata să-l luăm de gât pe cel ce ne-a jignit: ochii aruncă scântei, faţa ni se schimonoseşte de mânie şi devine respingătoare pentru toţi cei care ne văd; mişcările devin dizgraţioase, bruşte, mâinile şi picioarele tind să înhaţe, tind să lovească; limba revarsă neînfrânată hule asupra celui ce ne jigneşte.
 
Oare aşa Se purta Hristos când îl huleau, când îl vorbeau de rău, când îl jigneau? Nu, nicidecum; noi nu urmăm pilda lui Hristos, ci ne purtăm cum ne învaţă dracii – dracii iuţimii (enervării) şi ai mâniei, fiindcă cine dintre noi este slobod de iuţime şi de mânie, cine primeşte jignirile cu linişte şi seninătate?
 
Dacă ne-am vedea atunci când ne înviforează mânia, când revărsăm blesteme, cum neam mai ruşina de noi înşine!
 
 Vedeţi, toţi oamenii care sunt martorii enervării şi ai mâniei noastre, care aud înjurăturile şi

blestemele noastre, ne găsesc urâţi şi respingători, dar noi nu ne dăm seama.

 
Ei bine, dacă nu putem să ne vedem, măcar atunci când vedem pe cineva care se mânie, se ceartă, înjură, se bate, în loc să-l osândim, mai bine să ne închipuim că suntem în locul lui şi să ne gândim: „Nu cumva şi eu arăt la fel de urât când mă mânii, mă cert şi răspund cu ocări la ocări?” 
 
Şi de atunci înainte ne va fi ruşine să ne certăm, să ne mâniem, să ocăram şi să ne batem.
 
Dar cum răspundeau la jigniri toţi drepţii şi sfinţii? 
 
Când erau ocărâţi şi defăimaţi, când erau clevetiţi, ei îşi păstrau liniştea.
 
 De ce? Fiindcă se simţeau nevinovaţi – iar dacă se simţeau nevinovaţi, pentru ce să se enerveze?
 
Dacă cineva, dorind să-l enerveze pe un bogat, l-ar numi sărac, oare bogatul se va enerva? 
 
El va zâmbi şi va spune: „Ce prostie! Cum să fiu sărac, dacă sunt bogat?!” 
 
Dacă am fi bogaţi duhovniceşte, nici un fel de jigniri, nici un fel de atacuri grosolane nu ne-ar mai enerva: am răspunde la ele cu tot atâta linişte ca cea cu care ar răspunde bogatul de mai sus.
 
Iar dacă ne umplem de enervare, de mânie şi răutate, dacă năzuim să ne răzbunăm pe cel care ne-a necăjit, aceasta dă mărturie cu o limpezime neîndoielnică despre faptul că suntem defăimaţi pe drept.
 
 Singuri ne dăm în vileag înaintea oamenilor, singuri recunoaştem că suntem aşa cum ne zugrăvesc cei care ne vorbesc de rău – căci dacă n-ar fi fost aşa, am fi fost liniştiţi cu desăvârşire.
 

 

Despre aceasta a spus un cuvânt foarte simplu şi foarte scurt Sfântul Efrem Sirul: „Nu poţi suferi jignirile? Taci”.
 
 Atât se cere: taci, şi te vei linişti îndată. 
 
Iar înţeleptul Iisus, fiul lui Sirah, a zis: „Dacă vei sufla în scânteie, ea se va aprinde; dacă vei scuipa, se va stinge”.
 
 Dacă sunteţi jigniţi, prin tăcere şi linişte îl veţi dezarma cu desăvârşire pe cel care vă defăima şi vă jigneşte: el va amuţi aşa cum se stinge scânteia când scuipi în ea, ceea ce se poate vedea şi din vieţile multor sfinţi. 
 
Sfantul Luca al Crimeei
Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments