E bine de ştiut aceasta că în dimineaţa zilelor sfinte, fiecare binecredincios creştin, sculându-se, se spală, se piaptănă şi primeneşte, îmbrăcând hainelecele mai curate, simple chiar, dar curate.
Apoi, aprinzându–şi candela sau lumânarea, înaintea icoanelor, tămâiază cu tămâie sau smirnă, sfinţită de preotul bisericii şi aşa îşi citeşte rugăciunile cele mai complete, după ceaslov sau cartea de rugăciuni. Îngrijesc repejor de cele
trebuincioase ale gospodăriei, vite şi păsări. Când au vreme, mai citesc în cărţile sfinte din biblioteca cu cărţi religioase, pe care trebuie s-o aibă în casa lui fiecare creştin. Se iartă cu cei ce s-au certat, nu de formă goală, ci după adevăr, pentru a se folosi.
trebuincioase ale gospodăriei, vite şi păsări. Când au vreme, mai citesc în cărţile sfinte din biblioteca cu cărţi religioase, pe care trebuie s-o aibă în casa lui fiecare creştin. Se iartă cu cei ce s-au certat, nu de formă goală, ci după adevăr, pentru a se folosi.
La vremea hotărâtă, pleacă la biserică, cât mai curaţi la trup şi suflet, oglindindu–şi curăţenia sufletească în feţele şi îmbrăcămintea lor.
Pe drum merg cuviincios, grăind cu evlavie din Dumnezeieştile Scripturi, din vieţile şi învăţăturile Sfinţilor, Proorocilor, Apostolilor, Părinţi, Mărturisitori, Mucenici, Cuvioşi şi Drepţi, sau vorbind cu
Dumnezeu prin sfintele rugăciuni. Creştinii mai înflăcăraţi se duc labiserică înaintea venirii preotului, pe care–l aşteaptă cu dragoste sfântă, ca oile pe păstorul lor.
Creştinii să nu cedeze ispitirii care adeseori îi împiedică a merge la biserică.
Dăm aici o pildă:
Diavolul, prefăcut în babă, îi iese înaintea unei fetiţe care merge la biserică, şi–i zice: „Unde te duci tu, copilă?”.
„La biserică, mătuşica”.
„Ei, la biserică! Ce ai să faci tu la biserică? Acolo se duc oamenii mari, babele şi moşnegii. Las–că tu ai vreme şi de
biserică. Ia vezi colo în poieniţă, ce mai hârjoană (joacă)! Du-te de te joacă şi tu, acolo”.
„Bine mai zici, mătuşică!”. Şi s-a dus fetiţa la hârjoana copiilor, în loc de a se duce la biserică, unde plecase.
Se face fetiţa fată mare şi pleacă iar la biserică. Diavolul-babă îi iese înainte şi o întreabă: „Unde teduci tu, fată mare?”.
„La biserică, mătuşică!”.
„Iată, mai auzii una! Fată mare la biserică! Fetele mari, iată-le cum sar în joc! Iată-le, cum se îndrăgostesc! Du-te şi tu cu ele”.
„Că bine mai zici, mătuşică!”. Şi s-a întors fata din calea bisericii la
joc!
După aceea se căsătoreşte, ajunge femeie cu bărbat şi copiii… Pleacă iar la biserică. Diavolul–babă îi iese înainte, zicându–i: „Unde ai plecat, nevastă?”.
„Labiserică, matuşică!”.
„Ei, biserică! Ai lăsat copiii singuri în casă să ardă, ori îşi scot ochii, ori ies pe drum şi–i calcă vitele, îi rup câinii, bărbatul când vine nu găseşte mâncare, şi-apoi huiet şi înjurături... bătăi!...
Întorce–te înapoi, că după ce vei înbătrâni, tot la biserică vei fi!”. „Că bine mai zici, mătuşică!” şi s-a înapoiat acasă.
Ajunge nevasta, babă bătrână. Pleacă iar la biserică. Diavolul–babă îi iese iar înainte, întrebând-o: „Unde te duci, babă, hăi?”.
„Ia, la biserică, mătuşică!”.
„Ia,mai auzii una! Babă surdă, la biserică! D-apoi, ce ai să mai poţiface tu la biserică. Aşa surdă, gârbovită, slabă şi sfârşită de suferinţă? Te dor picioarele; îţi tremură corpul! N-auzi nimic. Te apucă tusea, başi neputinţele, şi sminteşti atâta lume! Du-te înapoi acasă, că după ce–i muri, tot la biserică vei fi!”...
Baba s–a întors din calea bisericii şi a stat acasă până a murit, neagră de păcate.
Vedeţi? Iată, aşa a câştigat şi câştigă diavolul sumedenii de suflete creştine din toate vârstele...
Aşa a înşelat şi înşală diavolul pe toţi şi pe toate care cedează ispitelor lăsându–se amăgiţi de ele.
„Fiţi treji, privegheaţi, pentru că potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită” (1 Petru
5, 8).
Pr.Nicodim Mandita-Ce trebuie si ce nu trebuie sa facem in Sfanta Biserica