Ajunge doar sa crezi?4 min de citit

Prin dreapta credință și fapte bune, intrăm în viața veșnică
Mari sunt isprăvile credinţei şi de foarte mare trebuinţă faptele bune. Fiecare din noi, creştinii ortodocşi păstori şi păstoriţi pentru a dobândi viaţa veşnică, trebuie mai întâi să ne agonisim o credinţă dreaptă, curăţită de toate deşertăciunile, superstiile, idolatrismele, ereziile… şi să facem fapte bune.
Ceea ce-i calapodul pentru formarea şi facerea încălţămintelor, aceeai dreapta credinţă pentru buna formarea creştinului. Astfel, creştinul trebuie mai întâi a crede bine, după care poate a face fapte bune sau a vieţui creştineşte.

Credinţa se naşte din auz: Fără credinţă zice Sfântul Apostol Pavel nu este cu putinţă să fim plăcuţi lui Dumnezeu, căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că Se facerăsplătitor celor care Îl caută. 
Iar credinţa este încredinţarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute. Prin ea, cei din vechime au dat buna lor rturie”(Evrei 11, 6, 1-2). Astfel, adevărata credinţă ortodoxă, sobornică şi apostolică, este a crede

cu inima şi a mărturisi cu gura

Un Dumnezeu în trei feţe, adică: Credem întru unul Dumnezeu, Tatăl atoiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor.
Credem întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, UnulNăscut, Care din Tatăl Sa născut, mai înainte de toţi vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
Credem  întru  Duhul  Sfânt,  Domnul  de  viaţă  făcătorul,  Care  din  Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul, este închinat şi mărit, Care a grăit priprooroci. 
Credem întru una Sfântă Sobornicească şi Apostolească Biserică. 

Precum Dumnezeu cel adevărat e numai unul, aşa şi Biserica cea adevărata a Lui e numai una, nmai multe. Cei care zic că toate religiile sunt bune, sunt asemenea cu cei care zic că toţi bureţii i cei viermănoşi) sau buruienile (şi cele otrăvitoare) ce ies din pământ, ar fi bune de mâncat.
Mărturisim  un  boteîntru  iertarea  păcatelor.  Şi  aşa:  Aşteptăm  învierea morţilor şiviaţa veacului.
Privitor lagonisirea, păstrarea şi folosirea dreptei-creclinţe ne îndeamnă Mântuitorul, zicând: Aveţi credinţă în Dumnezeu... credeţi în Dumnezeu şiîn Mine credeţi... Credeţi în Evanghelie... şi Apostolul: Având credinţă şi bună cunoştinţă, pe care unii, lepădânduo. au căzut din credinţă... Având taina crediei în cuget curat”... (Ioan 14, 1; Marcu 1, 15; 2 Timotei 1, 19; 3, 9)·
Credinţa  dreaptă  trebuie  a  fi  însoţită  de  fapte  bune  sau  de  vieţuire creştinească, fiindcă numai prin acestea două omul devine creştin adevărat şi are nădejde tare de mântuire veşnică. Aceasta o adeveresc Dumnezeieştile Scripturi zicând: „Vedeţi că din fapte se îndreptează omul şi nu numai din credinţă. Precum trupul fără suflet este mort, aşa şi credinţa fără fapte este moartă” (Iacov 2,24-26).
Aşadarpentru  ca  creştinul  să  devină,  să  fie  şi  să  rănă  plăcut  lui Dumnezeu,  trebuimai  întâi  săşi  agonisească  şi  să  aibă  o  adevărată  credinţă  în Dumnezeu şi săşi îndrepteze după aceasta cugetele, cuvintele, faptele şi viaţa sa.
Precum păsările nu se pot ridica în zbor de pe pământ în văzduh numai cu o aripă, ci cu amândouă, aşa şi oamenii nu se pot apropia şi a fi cu Dumnezeu det numai prin aceste două aripi: credinţă dreaptă şi fapte bune. Aceasta reiese clar din cuvintele Mântuitorului: Nu tot cel ceMi zice Mie, Doamne, Doamne, va intra întru Împărăţia Cerurilor; ci acela care face voia Tatălui Meu care este în ceruri”, adică cele arătate de El în predica de pe munte (Matei 7, 21; 5; 6; 7).
 În întreg capitolul 25 dela Matei, El ne dezvoltă  destul  de  clar  planul  mântuirii  pridreapta-credinţă  şi  fapte  bune.
 Sfântul apostol Iacov, după ce arată clar credinţa fără fapte e moartă, ca şi trupul fă suflet, adaugă: „Din fapte (bune) se îndreptează omul; iar nu numai din credinţă” (Iacov 2, 24,

Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments