”Cine poate să treacă nevătămat prin aceste curse?”,3 min read

Zis-a avva Antonie cel Mare: ”Am văzut toate cursele vrăjmasului întinse pe pământ si
suspinând am zis: Oare cine poate să le treacă pe acestea? Si-am auzit glas zicându-mi:
smerenia!”. 
Astfel de curse semănate pe pământ, pe care le-a văzut Sfântul Antonie cel Mare,
sunt si astăzi mereu întinse de vrăjmasul diavol împotriva oamenilor ca să-i încurce în calea
lor către Dumnezeu, către mântuire.

Si la întrebarea Sfântului Antonie: ”Cine poate să treacă nevătămat prin aceste curse?’‘, oare
de ce nu ne-a recomandat Mântuitorul Hristos rugăciunea, postul, milostenia, credinta sau alte
fapte bune, ci a recomandat smerenia?

 Pentru că toate celelalte fapte bune sunt scumpe si de folos nouă, crestinilor, dar cea mai puternică armă împotriva curselor diavolesti este smerenia.

Asa cum cea mai vicleană armă a diavolului împotriva noastră este mândria. Si, Doamne, câtă
mândrie este astăzi pe globul pământesc!

Foarte rare sunt fiintele care să fie smerite cu adevărat. Smerenia autentică, spun Sfintii
Părinti, este singura virtute care nu poate fi infectată sau umilită de diavol. De ce? Pentru că
este plină de har dumnezeiesc.

Vrăjmasul diavol, tatăl minciunii si al mândriei, se amestecă în toate faptele bune si le
deformează. Vrea cineva să postească? I se sopteste de către vrăjmasul diavol că, dacă
posteste, va slăbi, nu va putea munci si nu va putea învăta. Si îi fură postul. Vrea cineva să se
roage? Diavolul îi risipeste mintea, îi aduce imagini spurcate sau îi aduce somn si oboseală si
astfel îi fură rugăciunea. Vrea cineva să facă milostenie? Diavolul îi aduce frică de sărăcie, îi
aduce zgârcenia si ura de săraci si asa este înselat de diavol, acest tată al minciunii, răpindu-i
faptele bune.

Smerenia însă, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, strică toate cursele satanei.
Smerenia împreună cu dragostea sunt puternice pentru că izvorăsc din însăsi persoana Mântuitorului Hristos, Care ne îndeamnă: ‘‘Învătati-vă de la Mine că sunt blând si smerit cu inima si veti găsi odihnă sufletelor voastre”. Dumnezeu, pacea noastră, este însăsi dragostea plină de smerenie, care
ocroteste creatura Sa fată de dusmanul diavol, dusman de moarte al omului – asa cum este
numit de Însusi Mântuitorul -, diavolul fiind ucigas de oameni dintru început.

Fericit este, fratilor, cel ce are smerenie; smerenia nu se mânie, nici nu poate să mânie pe cineva.
Smerenia nu bârfeste, nu osândeste pe nimeni, nu dispretuieste. Omul smerit nici în gând nu
dispretuieste pe colegul său. Si dacă-l vede pe acesta gresind, ori că are vreun defect sau mai
multe, cuviincios, între patru ochi, îi atrage atentia cu grijă ca să nu-l jignească, să nu-l
rusineze; în acest fel caută să-l îndrepte, să-l ajute cu adevărat. Aceasta este smerenia.

Câte tulburări nu sunt în lume din cauza lipsei acestei smerenii, a acestei virtuti dumnezeiesti!
Si câtă pace, câtă linistire ne aduce cu sine smerenia atunci când corabia vietii noastre este
cuprinsă de furtuna necazurilor si a durerilor!

Nimic nu poate birui o asemenea virtute pentru că orice lucru supărător i s-ar întâmpla celui smerit el se judecă îndată pe sine si se învinovăteste.
Nu rabdă să fie învinovătit cineva din pricina sa, nu rabdă să fie aruncată vina asupra altcuiva.
El îsi ia răspunderea în cazul respectiv.

Si asa trece prin viată netulburat, fără supărare si cu toată odihna.

Pr Sofian Boghiu

Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments