Educatia crestina a copiilor12 min de citit

Educatia crestina a copiilor trebuie sa fie începuta de la cea mai frageda vârsta,pentru ca primii cinci-sase ani ai copilariei sunt hotarâtori pentru tot restul vietii omului. Am aratat de asemenea, cam în ce consta, în general, începutul educatiei, si anume ca parintiisunt datori sa alunge din sufletul copilului orice tendinta spre rau si sa cultive aplecareaspre cele bune. In acest capitol, precum si în urmatoarele, vom urmari mai amanuntit, care sunt acele defectecare trebuiesc îndreptate si care sunt principiile binelui, spre care copilul trebuie îndrumat.
Dupa cum ne spune înteleptul Solomon, ”începutul întelepciunii este frica de Dumnezeu” (Pilde 1,7). Bazati pe aceasta,trebuie sa spunem ca prima virtute pe care parintii trebuie sa o cultive în sufletele copiilor lor, cât mai devreme posibil, este frica de Dumnezeu, adica credinta si evlavia fata de Acesta.
Însa de ce veti întreba poate — trebuie ca noi parintii, si în special mamele, sa îi învatam pe copii nostri despre credinta si despre evlavie, înca de la vârsta prunciei?
Raspunsul este urmatorul:pentru ca, daca de mic copilul este învatat sa fie evlavios si sa fie prezentîn sânul vietii bisericesti, numai atunci vom putea spera ca si când va ajunge la maturitate, când ispitele îl vor înconjuradin toate partile, iar patimile salbaticeîl vor asedia, acesta va ramâne neînvins si drept, pastrând aceleprincipii cu care a fost crescut de mama sa. Acele sfaturicrestinesti simple, pe care mama trebuie sa le dea pruncului odata cu laptele matern, îl vor însoti pe tot parcursul vietii.
Si daca vreodataun astfel de copil, învins de vreo patima sau debusolat de vreun exemplu rau, o ia pe drumul gresit,de cele mai multe ori, el se caieste mai usor si se întoarce mai repede, fata de acela care nu a cunoscut o educatie crestineasca în anii copilariei. Copilul care a primit o educatiecrestin ortodoxa, chiar daca o apuca pe un drum gresit, simte la un moment dat, ca înlauntrul sau se trezesteamintirea puternica aanilor


nevinovati si fericiti ai copilarieisi se poate întoarce la adevar. Isi aduce aminte de acele rugaciuni simple,pe care le-a învatat de la mama sa — chiar daca ea acum se odihneste poate în mormânt se gândestela sfaturile pe care aceasta i le dadea, pe când statea înca pe genunchii ei. Si cu toate ca traieste o viata pacatoasa, ca a uitat acele rugaciuni, se poate ca într-unadin nopti, mergând sa se culce, sa îsi aduca aminte,fara sa vrea, cum mama sa îl învata sa îsi faca semnul sfintei cruci înainte de a se culca, cum îl însemna chiar ea cu sfânta cruce si cum se ruga pentru el.
Amintirea dulce a anilor nevinovati ai copilariei i-a trezit pe multi din letargia pacatului si i-a adus din nou aproape de Dumnezeu.
Intelegetiacum ce mare binecuvântare este pentru copii sa aiba mame evlavioase! Acestea,de la cea mai fragedavârsta îi vor învata despre credinta si despre evlavie. De la mama   nu  de  la  doica,  învatatoare  sau  profesoara  —  trebuie  sa  învete  copilul  sa  îl cunoasca pe Dumnezeu. In fata icoaneidin casa trebuie sa învete copilul sa îsi faca rugaciunea de dimineata si nu abia la scoala, pentru ca mama sa este aceeacare trebuie sa îl  învete cum sa se  roage.  Asa  s-a  obisnuit  din  totdeauna  în  familiile  cu  adevarat ortodoxe.
”Indata ce copilul începe sa înteleaga”, scrie Sfântul Ioan Gura de Aur, ”parintii îi învata Simbolul de Credinta, cum sa se roage si sa psalmodieze, precum si rânduiala slujbelor sfinte”. Acelasi ierarh da mamelor urmatorul sfat: ”sa îi învatatipe copiii vostri sa îsi facasemnul Sfintei Cruci. Iar câta vreme ei înca nu pot sa si-l faca singuri, sa îi însemnati voi cu mâna voastra”. Iar unei mame care era vaduva si pe care o chema Lito, îi scria; ”este foarte frumos pentru o mama crestina sa îl învetepe copilul ei cum sa pronunte dulcele nume al Lui Iisus, când înca glasul sau este foarte plapând iar limba sa abia poate sa pronunte”.
Din toate cele amintite, se explica, cred, de ce parintii, si în special mamele, care au cea mai mare parte de responsabilitate, pentru educatia copiilor lor în primii ani de viata, trebuie, ca de la cea mai fragedavârsta, sa cultive în sufletele lor sentimentul religios — sau mai bine spus, modul de viata ortodox din care sa rodeasca mai târziu fructele credintei si ale evlaviei.
Vreti sa aflaticum este posibilsa se împlineasca aceasta? Cum sa le inspiram copiilor nostri trairea credintei crestin ortodoxe?
Aceasta se poate realiza, daca vom începe sa îi învatam pe acestia, înca de mici, adevarurile de baza ale sfintei noastre credinte.

Nu va speriati! Este foarte simplu si fiecare dintre mame poate sa o faca.
Cu cuvinte simple,izvorâte din inima,trebuie sa le vorbeasca pruncilor ei, cât se poatede des, despre bunul si milostivul Parinteceresc, Care îi iubeste mult pe toti copiii si le trimite bunatatile Sale.
Mai târziu, din timp în timp, le poate povesti despre viata primilor oameni în paradis. Despre cum traiau ei acolo fericiti, atâta vreme cât au ascultat de Dumnezeu. Sa le spuna caîn ceruri va fi întotdeauna mai bine, pentru aceia -care asculta de Domnul si de parintii
lor.
Sa le istoriseasca de asemenea cum au pacatuit Adam si Eva, cum au fost alungati din rai si au facut ca nefericirea lor sa fie mostenita apoi de toti ceilalti oameni. De aceea, a fost nevoie sa vina pe pamânt Mântuitorul, ca sa poata din nou oamenii sa mosteneasca împaratia cerurilor.
Sa le povesteasca despre nasterea Domnului,despre pastorii cei smeriti, despre cei trei magi care I s-au închinatsi despre Irod cel rau, care a ucis pruncii din Ierusalim. Sa le descrie copilaria pruncului Iisus, închinarea Sa la templula vârsta de doisprezece ani si viata Sa în Nazaret. Sa le povesteasca patimile si rastignirea Sa, explicându-le ca toate acestea Le-a suferit pentru ca oameniidevenisera foarte rai. Fiecare copil va întelege îndata ca el nu trebuie sa fie rau.
Sa continue apoi mama, sa vorbeasca despre Invierea si Inaltarea la cer a Domnului! Vavedea ca încet-încet, copilul va începesa îi ceara sa povesteasca în fiecare zi tot mai
multe.
Va putea asadar sa istoriscasca si despre Maica Domnului, despre aducerea ei la templu la vârsta de trei ani, despre viata ei acolo. Sa îi spuna înca despre iubirea ei fata de toti oamenii si despre împlinirea cererilor acelora care se roaga catre Dânsa.
Îi  va  vorbi  si.despre  sfintii  îngeri,  mai  ales  despre  îngerul  sau  pazitor,  care  se îngrijeste de dânsul!
Mama poate de asemenea, sa se foloseasca si de prilejul anumitor sarbatori, ca sa îi povatuiasca pe copiii ei pe calea adevarurilor de credinta. Le va arata sfinteleicoane, care nu trebuiesa lipseasca din nici o casa ortodoxa,explicându-le cine este reprezentat în fiecare. Le va darui copiilorsa poarte la gât câte o cruciulita si le va explica cineeste rastignit pe aceasta. Îl va duce pe prunc în fiecarezi în fata iconostasului din casa, îsi va face sfânta cruce si îl va însemna apoi si pe acesta cu mânuta lui învatându-l cum sa se roage.

De asemenea, nu va uita sa îl ia pe copilul ei în fiecare Duminica la biserica si sa îl împartaseasca cu Sfintele Taine.
Urmând toate aceste sfaturi, mama cea buna îl va învata pe prunc, mai înainte ca acesta sa mearga la scoala, adevarurile de baza ale credintei, pe care orice copil are posibilitatea sa le înteleaga. Copiii în general, au o mai mare receptivitate catre cele sfinte decât cei mari. Este deajuns ca ei sa creasca îndrumati de o mama evlavioasa.
Cât de usor este, de exemplu, sa se faca legatura între pomul de craciun si istoria nasterii lui Hristos.Sau cât de usor este ca de Pasti, sa le explicam copiilor ca Mântuitorul a patimit si a fost rastignit pentru pacatele oamenilor. Copilulva întelege, ca pentru aceasta nu trebuie sa pacatuim.Ii vom spune, de asemenea,despre Inviere si despre faptul ca desi suntem muritori,daca vom fi buni, Mântuitorul ne va învia si pe noi, asa cum a facut cu dreptul Lazar.
Cât de usor este sa îi inspiram – copilului nostru dragostea si evlavia pentru sfintele slujbe ale Bisericii! Ajunge doar sa îI facem sa înteleaga ca în biserica se simte si mai mult prezenta lui Dumnezeu, care îi iubeste atât de mult pe copii si îi cheama lânga Dânsul. Prin urmare, în bisericatrebuie sa stam linistiti, sa facem cu atentie semnul sfintei cruci si sa ne rugam cu evlavie.
Da, iubiti parinti! Daca inima voastra este inundata de credinta si de dragostefata de Dumnezeu, veti gasi tot felul de mijloace, spre a le transmite aceste sentimente si copiilor vostri. Cât de mare nedreptate le facem acelor copii, pe care îi privam de bogatia credintei, de tezaurul Ortodoxiei.
Este foarte adevarat ceea ce s-a spus, si anume ca ”sufletul omului — si deci si al copilului –este din fire crestin”. De aceea si Dumnezeu asteapta ca pruncii sa aiba un comportament evlavios. Bine spune si Psalmistul: ”din gura pruncilor si a celor ce sug ai savârsit lauda” (Psalmi 8,3).
Pentru a prinde deci radacini,modul de viata crestin ortodox în sufletele copiilor, parintii sunt obligatisa îi învete de mici sa intre în legaturacu Dumnezeu, sa se roage. Oricât de mic este copilul, el poate încet-încet, sa învete sa se roage. Din momentul în care stie sa ceara parintilor sai ceva care îsi doreste, va putea sa învete sa ceara si de la Parintele ceresc cele cuvenite.
Invatati-ldeci pe copilul vostru sa se roage. Daca va învata de mic sa se roage, cu timpul rugaciunea îi va deveni încet-încet obisnuinta si apoi chiar o necesitate! Sa faceti în fiecare zi dimineata si seararugaciunile cuvenite, precum si înainte si dupa fiecaremasa.

Sa nu se apropie de masa, precum se apropie animalele cele necuvântatoare de iesle. Trebuie sa învete ca oricinedoreste sa se bucure de darurile lui Dumnezeu, trebuiemai întâi sa le ceara, iar dupa ce le-a primit sa multumeasca pentru acestea. Rugaciunile ”Tatal nostru”, ”Cuvine-se cu adevarat” si altele ca acestea, trebuie sa le stiefiecare copil.
Este un fenomen foarte trist în vremurile noastre, si anume ca rugaciunea comuna în familie, la masa, s-a pierdut aproapepeste tot. Aceasta este cauza pentrucare vedem atâtea familii nefericite si atâtea ratari, în ceea ce priveste educatia. Pentru ca oamenii, familiile, au încetat sa se mai roage. Cuvintele Domnului sunt vesnic actuale: ”cereti si vi se va da!” (Matei 7,7).
Poate ca multi vor raspunde: ”pai, copilul nu întelege rugaciunile”. Desigur ca la, – început- nu va întelege prea mult din cele cuprinse în rugaciuni,dar el intra astfel într-o atmosfera de evlavie, chiar daca este foarte mic. Acesta este de fapt lucrul de care are nevoie.Cu toate ca nu îsi poate închipuiîn sine prea clar, chipul lui Dumnezeu, el simte prezenta Lui. Simte ca exista o Fiinta superioara, care ne iubeste si pe care noi trebuie sa o iubim. Când copilul spune cuvintele rugaciunii, se gândeste la Dumnezeu, îi daruieste Acestuiasentimentele sale. Si o astfel de rugaciune, care se înalta din inima nevinovata a unui copil, este cu mult mai placutaîn fata lui Dumnezeu decâtrugaciunea unui întelept,

care întelege exact fiecare cuvânt, dar care se roaga de obicei numai cu ratiunea rece, fara caldura inimii.Cât de mult îi place lui rugaciunea copiilor, o spune repet, psalmistul când scrie: ”din gura pruncilor si a celor ce sug ai savârsit lauda” (Psalmi 8,3).

Ca sa fie împlinita însa o corectaeducatie religioasa a copiilor, trebuie mai întâi de toateca parintii însisi sa fie evlaviosi si cu frica de Dumnezeu. Trebuie ca ei însisi sa iubeasca rugaciunea.
Daca mama nu este credincioasa si evlavioasa, daca nu gaseste – pentru ca nu cere bucurie si mângâiere în rugaciune, atunciea nu poate împlini cum trebuie educarea copiilor ei. Numai atunci când mama are o viata duhovniceasca neîntrerupta, când copilul o vede ca se roaga ea însasi des si cu caldura, îsi va însusi si el aceleasi principii de viata.
Ati înteles acum, iubiti partnti, si în special voi mamelor, de ce trebuie sa îi învatati pe copiii vostri credinta si trairea ortodoxaînca de la vârsta prunciei? Si de ce trebuiesa îi învatati sa se roage, mai înainte chiar de a merge la scoala?
Catre voi ma adresez deci: Cea mai buna mostenire pe care o puteti lasa copiilor vostri  este  educatia  crestin  ortodoxa.  Sa  îi  învatati,  asa  cum  v-am  expus  pe  scurt, adevarurile de baza ale credintei noastre.Sa îi învatati sa fie evlaviosisi sa se roage, din

frageda pruncie, atât cu cuvântul vostru, cât mai ales prin exemplul vostru. Degeaba se vor chinui mai târziu preotii sau profesorii de religie sa îi învete toate acestea, daca nu veti pune voi bazele acestei educatii înca de acasa.
Povatuiti-i pe copiii vostri sa traiascacrestineste si cu frica de Dumnezeu. Numai asa puteti spera, ca mai târziusa fiti mândri de ei si nu sa ajungetisa plângeti pentrudânsii Daca copiii vostri traiesc cu frica lui Dumnezeu, vor fi si ascultatori si recunoscatori fata de voi mai târziu. Daca îi veti învata sa îl iubeasca pe Dumnezeu, atunci cu siguranta ca va vor iubi în mod sincer si pe voi.

Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments