Sfântul Gheorghe Pelerinul (cunoscut și sub numele de Moș Gheorghe Lazăr) este unul dintre cei mai iubiți și fascinanți sfinți români contemporani. Canonizat de Biserica Ortodoxă Română în anul 2017, el este cinstit în fiecare an pe data de 17 august.
Viața sa reprezintă o pildă vie de smerenie, rugăciune neîncetată și lepădare de sine, fiind un exemplu covârșitor pentru omul modern sufocat de materialism și agitație.
Născut în anul 1846 în satul Șugag (județul Alba), Gheorghe Lazăr a fost un om simplu, căsătorit, cu cinci copii. Dup ce și-a rânduit familia și și-a crescut copiii, la vârsta de 37 de ani a plecat într-un pelerinaj la Ierusalim și la Muntele Athos, călătorie care i-a schimbat definitiv cursul vieții.
Întors în țară, a ales o cale extrem de rară și aspră: pelerinajul permanent. A trăit peste 40 de ani ca pelerin desculț, fără traistă, fără bani și fără haine de schimb, mergând din mănăstire în mănăstire și din sat în sat.
Lăcașul de rugăciune: Ultimii 20 de ani din viață i-a petrecut la Piatra Neamț, unde s-a adăpostit în turnul-clopotniță al Bisericii Domnești (Războieni), clădit de Sfântul Ștefan cel Mare.
Hrana și îmbrăcămintea: Purtat mereu desculț, iarna și vara, îmbrăcat într-un suman vechi și cu capul descoperit, primea milostenie doar pentru a o da imediat mai departe celor săraci.
Rugăciunea: Citea Psaltirea pe de rost și se ruga neîncetat, fiind numit de mulți contemporani „omul lui Dumnezeu”.
A trecut la Domnul pe 15 august 1916, de Praznicul Adormirii Maicii Domnului, iar sfintele sale moaște se află astăzi la Mănăstirea Văratec.
Trăim într-o epocă în care suntem conectați permanent la ecrane, dar adesea deconectați de la propriul suflet. Căutăm confortul material, siguranța financiară și recunoașterea socială. În acest peisaj, figura Sfântului Gheorghe Pelerinul vine ca un duș rece și ca o chemare la trezire.
Moș Gheorghe nu a deținut nimic și totuși nu i-a lipsit nimic. Într-o lume a consumismului, el ne arată că libertatea adevărată nu vine din acumularea de bunuri, ci din eliberarea de sub dependența lor. Omul contemporan este adesea robul propriilor posesiuni; Sfântul Gheorghe ne învață să călătorim prin această viață „ușori”, fără bagaje inutile care ne apasă sufletul.
Nu toți suntem chemați să umblăm desculți pe drumuri sau să trăim într-un turn-clopotniță. Însă fiecare dintre noi este chemat să fie un pelerin. Pelerinajul nu înseamnă doar drumul fizic spre un loc sfânt, ci o stare a inimii: conștientizarea faptului că lumea aceasta este doar o etapă trecătoare, nu destinația finală.Putem fi pelerini chiar și în mijlocul unui oraș aglomerat, păstrând o distanță interioară față de zgomot și deznădejde.
Sfântul Gheorghe Pelerinul spunea Psaltirea din memorie în timp ce mergea pe jos zeci de kilometri. Pentru noi, care ne plângem adesea că „nu avem timp de rugăciune”, viața lui este o mărturie că rugăciunea nu depinde de un spațiu rigid sau de ore fixe, ci de atenția inimii. O scurtă rugăciune rostita în drum spre muncă, în trafic sau în momentele de pauză ne poate transforma întreaga zi.
Sfântul primea bani de la cei înstăriți și îi împărțea imediat primilor săraci întâlniți în cale, fără să păstreze nimic pentru sine. În societatea de astăzi, unde tindem să fim individualiști și suspicioși, exemplul lui ne îndeamnă la o generozitate sinceră și directă față de cei aflați în suferință.
Sfântul Gheorghe Pelerinul este un sfânt al lucrurilor simple și esențiale. Praznicul său din 17 august este o invitație de a ne opri din alergarea zilnică, de a ne privi viața cu alți ochi și de a ne întreba: „Cât din timpul și energia mea le închin lucrurilor veșnice și cât celor trecătoare?”
Prin rugăciunile sale, Sfântul Gheorghe ne ajută să găsim liniștea și pacea lui Hristos chiar în mijlocul furtunilor lumii de astăzi.
