Iubiți credincioși,
Evanghelia de astăzi ne duce într-un loc straniu și înfricoșător: ținutul Gadarei. Acolo, doi oameni demonizați trăiau printre morminte. Nu mai aveau pace, nu mai aveau familie, nu mai aveau bucurie. Erau înrobiți de puteri întunecate, iar oamenii se temeau de ei și îi evitau.
Dar Hristos nu îi ocolește. El trece marea tocmai pentru acești doi oameni. Acolo unde oamenii vedeau cazuri pierdute, Dumnezeu vedea două suflete care puteau fi mântuite.
Aceasta este prima mare învățătură: Dumnezeu nu renunță la nimeni. Oricât de adâncă ar fi căderea unui om, Hristos îl caută.
Astăzi poate nu mai vedem atât de des oameni demonizați în chip văzut. Dar vedem alte forme de robie. Există oameni robiți de alcool, de droguri, de pornografie, de jocuri de noroc, de bani, de putere, de mândrie sau de ura care le întunecă sufletul. Vedem familii destrămate, copii fără dragoste, oameni care trăiesc în depresie și deznădejde, fără sens și fără Dumnezeu.
Diavolul nu urmărește doar să ne facă să păcătuim. El urmărește să ne convingă că nu mai există întoarcere, că suntem pierduți. Dar Evanghelia spune contrariul: Hristos are putere să ridice orice om.
Sfinții Părinți ne învață că diavolul nu poate stăpâni omul fără voia lui. De aceea, cea mai puternică armă împotriva răului este unirea cu Hristos prin rugăciune, spovedanie, Sfânta Împărtășanie și viață curată.
Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Nu diavolul este de temut, ci nepăsarea noastră.” Când omul încetează să se roage, când nu mai citește Sfânta Scriptură și nu mai vine la biserică, sufletul rămâne fără apărare.
Un lucru cutremurător este reacția gadarenilor. După ce văd minunea, nu-I mulțumesc lui Hristos. Îl roagă să plece din ținutul lor.
De ce? Pentru că pierduseră turma de porci. Au prețuit averea mai mult decât vindecarea a doi oameni.
Nu se întâmplă la fel și astăzi?
De multe ori, omul este dispus să piardă credința pentru un câștig. Renunță la duminică pentru bani. Renunță la rugăciune pentru confort. Renunță la familie pentru carieră. Renunță la Dumnezeu pentru plăceri trecătoare.
Lumea de astăzi spune: „Să nu ne deranjeze Hristos! Să nu ne schimbe viața!” Îl vrem pe Dumnezeu numai dacă nu ne cere pocăință.
Însă Hristos nu forțează pe nimeni. El bate la ușa inimii. Dacă omul Îl alungă, Dumnezeu pleacă. Nu pentru că încetează să iubească, ci pentru că respectă libertatea omului.
Iubiților,
Există și un alt „ținut al Gadarei”: inima noastră.
În ea se dă lupta dintre lumină și întuneric, dintre iubire și egoism, dintre iertare și răzbunare. În fiecare zi alegem cui îi deschidem ușa.
Dacă Îl primim pe Hristos, chiar și cele mai adânci răni se pot vindeca. Dacă Îl alungăm, rămânem singuri cu propriile patimi.
Să ne întrebăm astăzi:
Ce mă stăpânește pe mine?
Ce nu mă lasă să mă apropii de Dumnezeu?
Ce „turmă de porci” pun eu mai presus decât Hristos?
Dacă Hristos ar veni astăzi în casa mea, L-aș primi sau L-aș ruga să plece?
Fraților, lumea are nevoie de oameni vindecați sufletește. Un om împăcat cu Dumnezeu aduce pace în familie, în comunitate și în societate.
Să nu uităm niciodată: niciun lanț al păcatului nu este mai puternic decât harul lui Hristos. Nicio întunecime nu poate birui lumina Lui. Nicio cădere nu este definitivă câtă vreme omul se pocăiește.
Să-I deschidem, așadar, ușa inimii lui Hristos. Să nu fim asemenea gadarenilor, care au ales porcii în locul Mântuitorului, ci asemenea celor vindecați, care au primit o viață nouă.
Amin.
