Evanghelia după Matei 8, 5–13
Moto: „Adevăr vă spun: nici în Israel n-am găsit atâta credință.” (Matei 8, 10)
Iubiți credincioși,
Evanghelia de astăzi ne pune înainte una dintre cele mai frumoase întâlniri dintre Mântuitorul Hristos și un om al credinței: sutașul roman. Era un militar păgân, un om cu autoritate, dar și cu o inimă plină de smerenie și iubire. Sluga sa era bolnavă și se chinuia cumplit, iar sutașul nu cere pentru sine nimic, ci vine să mijlocească pentru cel aflat în suferință.
Aceasta este prima lecție: adevărata iubire se vede atunci când purtăm durerea altuia ca și cum ar fi a noastră. Trăim într-o lume în care fiecare este preocupat de propriile probleme. Sutașul ne învață să ne rugăm și pentru cei de lângă noi: pentru copiii noștri, pentru părinți, pentru cei bolnavi, pentru cei căzuți în păcat și pentru cei care și-au pierdut nădejdea.
Mântuitorul îi răspunde imediat: „Venind, îl voi vindeca.” Hristos este întotdeauna gata să vină acolo unde există credință și dragoste. El nu întârzie niciodată; uneori întârzie doar răbdarea noastră.
Dar răspunsul sutașului a rămas peste veacuri una dintre cele mai frumoase rugăciuni ale creștinătății: „Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu, ci spune numai cu cuvântul și se va vindeca sluga mea.”
Aceste cuvinte arată două virtuți mari: smerenia și credința.
Smerenia nu înseamnă să te disprețuiești pe tine însuți, ci să-L recunoști pe Dumnezeu ca izvor al tuturor darurilor. Sutașul avea putere lumească, dar înaintea lui Hristos se vede nevrednic.
Credința lui este uimitoare. El știe că Domnul nu trebuie să atingă bolnavul, nu trebuie să fie de față. Cuvântul lui Dumnezeu este suficient. Cel care a creat lumea prin cuvânt poate vindeca și omul tot prin cuvânt.
Fraților, și noi spunem aceste cuvinte înainte de Sfânta Împărtășanie. Dar oare le rostim doar cu buzele sau și cu inima? Simțim cu adevărat că fără Hristos nu putem face nimic?
Mântuitorul Se minunează de credința sutașului. Nu de postul lui, nu de averea lui, nu de funcția lui, ci de credința lui. Dumnezeu caută în inimile noastre o credință vie, lucrătoare prin iubire.
Astăzi există multe boli: boli ale trupului, dar și boli ale sufletului – mândria, egoismul, neiertarea, deznădejdea, lipsa rugăciunii și răceala față de Dumnezeu. Pentru toate acestea există un singur Doctor: Hristos.
Vindecarea începe atunci când spunem și noi: „Doamne, nu sunt vrednic… dar spune numai cu cuvântul.” Acest cuvânt vine prin Sfânta Evanghelie, prin rugăciune, prin Spovedanie și prin Sfânta Împărtășanie.
Să învățăm de la sutaș:
să iubim pe aproapele;
să ne rugăm pentru alții;
să fim smeriți;
să avem credință neclintită în puterea lui Dumnezeu.
Atunci și asupra noastră se vor împlini cuvintele Domnului: „Du-te, fie ție după cum ai crezut!”
Amin.
