Sfântul Ignatie Briancianinov

Fraţilor şi părinţilor, astăzi a venit ziua cea prea luminată a înălţării şi aceasta este sfârşitul iconomiei Domnului nostru Iisus Hristos. Căci după ce toată voia părintească a împlinit şi a săvârşit, atunci S-a înălţat în slavă, de îngeri şi de oameni fiind proslăvit şi ne-a ridicat şi pe noi cu trup omenesc, adică prin prea curatul Său trup, şezând în cele mai presus de ceruri. Şi este bogăţia slavei Sale şi mărirea puterii Lui, că firea noastră smerită şi de nimic a suit-o la scaunul împărătesc şi este închinată de toate puterile cereşti şi îngereşti.

Deci, fraţilor, aceasta socotind cu mintea noastră, să ne cutremurăm şi să ne cucerim de mărimea darului lui Dumnezeu şi să vieţuim cu vrednicie, ca să nu necinstim capul nostru, care este Hristos.

Fiind noi mădulare şi trup al Lui, ca într-un trup să fim şi să ne facem împreună cu dânsul moştenitori în curăţenie, cu pricepere, cu înţelepciune, cu îndelungă răbdare, cu suferinţă şi cu bunătate, în Duhul Sfânt, în dragoste adevărată, în cuvântul adevărului şi în puterea lui Dumnezeu, prin ascultare şi smerenie, prin silinţă şi pază.

Nici un cuvânt necuvios să nu grăim, ci fiind sfinţiţi în Domnul, nici un grai să nu ne iasă din gură împotriva poruncii, măcar de ar fi bun şi de trebuinţă. Că acela ce spurcă trupul său, nu este mădular lui Hristos şi cel ce ţine mânie nu este mădular lui Hristos, nici vrednic de a se împărtăşi. Şi orice altă patimă de va avea cineva, nu poate fi mădular lui Hristos.

Drept aceea trebuie fiecare să se cerceteze pe sine mai înainte ca să nu fie necurat sau ţiitor de mânie; şi cunoscându-se pe sine curat şi îndreptat prin spovedanie, aşa să se împărtăşească cu trupul şi cu sângele lui Hristos. Pentru că cel ce se cuminecă cu nevrednicie mare păcat are, fiindcă nu bagă în seamă trupul Domnului. De aceea şi mor mulţi, pentru că îndrăznesc cu nevrednicie să se împărtăşească şi pentru că nici în slăbiciunea bolii lor nu se mărturisesc.

De ne vom judeca noi înşine, nu ne vor osândi, dar fiind judecaţi de Domnul, ne pedepsim, ca să nu ne osândim împreună cu lumea. Deci trebuie să fim curaţi şi drepţi, ca să ne numim cu vrednicie mădulare ale lui Hristos şi să ne împărtăşim fără de osândă cu sfintele taine. Iar de se va întâmpla prin neluare aminte să fim luptaţi ori de pofte rele, de mânie, de zavistie, de ţinere de pizmă, sau de ori ce alt păcat ce urăşte Dumnezeu (nu e de mirare aceasta fiindcă suntem oameni, iar nu îngeri), îndată să ne pocăim. Şi să venim iarăşi în starea cea bună, căci dacă rămânem în răutate nu ne sfinţim, iar cel ce rămâne în păcat are osândă fără milostivire şi dacă nu luăm aminte, moartea vine fără de veste şi ne răpeşte.

Iată ieri am mers să vedem pe episcopul bolnav şi l-am aflat în mare întristare. Era cu totul aprins de căldura frigurilor şi de tot părăsit, căutând încoace şi încolo şi nu avea de la nimeni nici un ajutor, fără numai ştiinţa şi conştiinţa sa, bună sau rea.

Oare nu vom pătimi şi noi asemenea? Şi ceea ce am văzut este vis şi umbră pe lângă chinurile viitoare, pe lângă focul înfricoşat, care niciodată nu se stinge; pe lângă viermele care nu doarme, întunericul care nu se risipeşte, legăturile care nu se dezleagă, tartarul care nu are margine, scrâşnirea dinţilor ce nu încetează şi celelalte pedepse, toate fără de sfârşit.

Deci, fraţilor acestea dacă le-am socoti şi nu am voi să se defăimeze trupul nostru, nici n-am urî pe nimeni, nici n-am întrista, nici nu ne-am mânia, nici nu ne-am gâlcevi, nici n-am osândi, nici n-am spune minciuni, nici altă răutate n-am face, ci am fi totdeauna în pace şi umiliţi, cu lacrimi, blânzi şi cu dragoste unul către altul şi am face cu bucurie toate cele ce ni s-au poruncit ca să scăpăm de chinul veşnic şi să câştigăm viaţa veşnică în Hristos Iisus Domnul nostru, a Căruia este slava şi puterea împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Amin.

Cuvântări duhovniceşti – Sfântul Ignatie Briancianinov