”Pai, sunt copii…”, spun parintii sensibili, ”putem sa dam o asa de mare importanta cusururilor lor… ?”.
Cu astfel de justificari sunt iertate de obicei obrazniciile copiilor.
Intr-adevar sunt copii. Insa ce fel de copii…?
Ce vor ajunge mai târziu acesti copii…?
Au ei dreptul, chiar daca sunt copii, sa savârseasca raul…?
Este oare logic sa neglijeze cineva o greseala, pentru ca aceasta a fost savârsita de un copil…?
Daca în casa noastra
izbucneste un incendiu, oare spunem:
”O, ce foc frumos…!”, sau chemam pe toata lumea în ajutor…? Putem asadar sa îi
privim linistiti pe copiii nostri, când vedem ca înlauntrul lor începe sa arda din ce în ce mai
tare focul patimilor, care ameninta atât cu o distrugere a trupului, temporala, cât si cu cea a
sufletului, vesnica…?
”Cu timpul o sa înteleaga”, se multumesc sa spuna alti parinti. ”Copilul o sa înceapa
sa gândeasca mai mult, întelegand si singur ce este bine si ce este rau”.
Cât de distrugatoare este si aceasta înselare de sine! Logica este un cutit cu doua
taisuri: ea poate fi îndreptata fie spre bine fie spre rau. Insa simpla cunoastere a binelui nu
ajuta la nimic. Trebuie în plus, sa doresti binele si sa fi obisnuit sa îl savârsesti. Catre o
astfel de obisnuinta trebuie condus omul prin educatie, înca din primii ani ai copilariei, astfel
încât mai târziu, cunoscând binele si cu ajutorul ratiunii, sa îl savârseasca, ajutat fiind si de
puterea vointei.
Daca educatia nu începe de la vârsta copilariei, ratiunea devine apoi un dar foarte periculos.
Multi oameni dotati cu o foarte mare inteligenta se gasesc prin închisori sau
institutii corectionale. De ce au ajuns acolo? Exact pentru faptul ca Ӕntelegerea a venit cu
timpul…!”.
Sa nu credeti ca omul este prin firea sa bun si cinstit. Chiar daca este inteligent, daca
nu primeste o educatie corespunzatoare, la vârsta potrivita, nu va evolua în chip pozitiv.
Pentru ca, asa cum ne confirma si cuvântul lui Dumnezeu, din firea sa omul este înclinat
spre a savârsi raul.
Justificând defectele copiilor si ale tinerilor si în acelasi timp atitudinea lor, multi dintre
parintii neglijenti spun urmatoarele: ”nu putem sa cerem si sa ne asteptam la o viata
împodobita cu virtuti, înca de la vârsta copilariei … !”.
Insa de ce nu putem? Oare Domnul nostru Iisus Hristos, Care ne-a oferit exemplul
vietii Sale, nu a fost la rândul Sau copil si tânar…?
Ce ne spune Sfanta Evanghelie: ”iar copilul crestea si se întarea cu duhul, umplându-Se de întelepciune, si harul lui Dumnezeu
era asupra lui”. (Luca I, 40). Oare nu sunt de ajuns de multe marturiile cuprinse în vietile
sfintilor, care ne arata ca acestia, înca de la cea mai frageda vârsta, îsi cultivau virtuti ca evlavia, ascultarea, bunatatea…?
Si daca Mântuitorul ne spune despre copii: ”lasati copiii sa vina la Mine” (Matei 1 9, 1 4) si înca: ”vai celui care va sminti pe unul dintre acestia mici care cred în Mine … ” (Matei 1 8,6) rezulta oare concluzia, ca le este imposibil copiilor sa
faptuiasca virtutea…?
Dimpotriva! Domnul spune toate acestea, ca sa scoata în evidenta ca virtutea poate fi lucrata de la vârsta frageda, lucrarea ei fiind în acelasi timp cu mult mai curata, mai nevinovata, mai autentica.
De aceea va spun: vai de acei parinti, care neglijeaza cultivarea sufletelor copiilor lor,
cu obisnuinte bune si cu înclinatia catre savârsirea binelui, înca de la vârsta mica a
copilariei. Vor da socoteala în fata lui Dumnezeu.
Voi însa, parintilor, care cititi aceste rânduri, sa nu treceti cu vederea nici cea mai
mica aparitie a raului în comportamentul si a celui mai mic dintre copii. Pentru ca si acesta
are – la început inconstient, însa mai târziu constient- scaderile sale, ramasitele triste ale
pacatului stramosesc.
Astfel, spre exemplu, daca pruncul îsi da seama si de obicei foarte repede se
întâmpla aceasta – ca prin plâns si strigate poate sa obtina foarte usor ceea ce îsi doreste, se va obisnui sa faca astfel mereu. Si cu cât mai des se repeta aceasta, cu atât mai îndaratnic si mai alintat devine. La fel se întâmpla si cu celelalte slabiciuni omenesti, care cu trecerea timpului se dezvolta din ce în ce mai mult. Radacinile lor s-au dezvoltat înca din
primii ani ai copilariei. .
CALAUZIRI PENTRU CRESTEREA SI EDUCAREA
ORTODOXA A COPIILOR
DE IRINEU – EPISCOP DE ECATERINBURG SI IRBITK
