SFÂNTA ȘI MAREA MIERCURI9 min read

Când Iisus S-a suit în Ierusalim și era în casa lui Simon leprosul, o femeie păcătoasă, s-a apropiat de El si a turnat pe capul Lui acel mir de mare preț. Pomenirea ei s-a pus in această zi, pentru ca, după cuvântul Mântuitorului, să se predice pretutindenea și tuturor fapta ei cea plină de multă învățătură.

 

Ce-a îndemnat-o, oare, la asta?

 

Dragostea pe care ea a văzut-o că o are Hristos pentru toți, prietenia Lui cu toți oamenii și mai cu seamă faptul de acum, când L-a văzut că intră în casa unui lepros, pe care legea îl socotea necurat si poruncea să fie îndepărtat dintre oameni. Se gândea deci femeia că-i va vindeca si boala ei, după cum a vindecat-o pe a aceluia. Și într-adevăr, pe când ședea la masă, I-a turnat pe capul Lui mir în valoare cam de trei sute de dinari. Ucenicii, dar mai ales Iuda, au certat-o. Hristos însă i-a luat apărarea ca să nu îndepărteze gândul ei cel bun.

 În urmă, Hristos face pomenire de îngroparea Sa spre a întoarce pe Iuda de la vânzare si a învrednici pe femeie de marea cinste de a se propovădui pretutindeni, in toată lumea, fapta ei bună.

 

Trebuie să se știe că femeia aceasta pare că este una și aceeași la toți Evangheliștii, dar nu este așa.

 

După cum spune dumnezeiescul Hrisostom, la cei dintâi trei Evangheliști este vorba de una și aceeași femeie, numită îndeobște femeia cea păcătoasă.

 La Evanghelistul Ioan însă nu e vorba de această femeie, ci de altă femeie, care are o viață curată, Maria, sora lui Lazăr, pe care n-ar fi iubit-o Hristos de-ar fi fost o păcătoasă. Maria, spre deosebire de celelalte, cu șase zile înainte de Paști, pe când Domnul ședea la masă în casa ei din Betania, a întrebuințat mir și l-a turnat pe dumnezeieștile Lui picioare și I le-a șters cu părul capului ei, arătând față de Hristos un respect nespus de mare, oferindu-i mirul ca lui Dumnezeu. Ea știa bine că la jertfe se aducea untdelemn lui Dumnezeu, preoții se sfințeau cu mir, iar Iacov altădată a uns cu untdelemn stâlpul înălțat lui Dumnezeu. I-a adus Lui acest mir și l-a dăruit Învățătorului ca lui Dumnezeu, pentru că l-a sculat din morți pe fratele ei. Din pricina asta nici Domnul nu-i făgăduiește vreo răsplată. Într-adevăr, cu acest prilej numai Iuda murmură, din pricina iubirii sale de arginți.

 

Cealaltă femeie, adică cea păcătoasă, după cum au istorisit Sfinții Evangheliști Matei si Marcu, a turnat acel mir de preț pe capul lui Iisus,cu două zile înainte de Paști, pe când Iisus era tot în Ierusalim și tot pe când stătea la masă, dar în casa lui Simon leprosul.

Pe această femeie păcătoasa și ucenicii s-au supărat, pentru că se gândeau bine la dorința lui Hristos de a face milostenie. Mai mult: acestei femei păcătoase i s-a dat si răsplata de a se duce vestea despre fapta ei bună în toată lumea.

 

Prin urmare unii spun că este vorba de una și aceeași femeie, pe când învățătorul Hrisostom spune că este vorba de două femei.

 

Sunt însă unii care spun că e vorba de trei femei: două cele amintite mai sus, care I-au turnat mir nu cu mult înainte de Patima Domnului, iar o a treia cu mult înainte de acestea, dar , mai bine spus, prima care a turnat mir pe Hristos, aproape pe la mijlocul predicării evanghelice; ea era și desfrânată și deci păcătoasă.

Aceasta a venit în casa fariseului Simon, și nu a lui Simon leprosul; i-a turnat numai mir pe picioarele lui Hristos; de fapta ei s-a scandalizat numai fariseul; și, în sfârșit, ei îi dăruiește Mântuitorul iertarea păcatelor. D

espre această păcătoasă amintește numai dumnezeiescul Luca, pe la mijlocul Evangheliei sale, după cum s-a spus mai sus.

Căci după ce istorisește fapta acestei femei păcătoase, adaugă îndată aceste cuvinte:‹‹ După aceasta Iisus a mers prin orașe și sate, binevestind si propovăduind Împărăția lui Dumnezeu››.

Din aceste cuvinte se vede că fapta acestei femei păcătoase nu s-a întâmplat în timpul Patimilor.

Prin urmare, și din pricina timpului, și din pricina celor ce L-au primit pe Hristos, și din pricina caselor, dar încă și din pricina chipului în care au turnat mirul, urmează că au fost trei femei: două păcătoase, iar a treia, sora lui Lazăr, Maria, care strălucea printr-o viață curată.

În privința caselor: una este casa fariseului Simon, alta casa lui Simon leprosul în Betania, și alta iarăși casa surorilor lui Lazăr, Maria și Marta, tot în Betania.

Din acestea rezultă iarăși că Hristos a luat parte la doua cine în Betania: una cu șase zile înainte de Paști,în casa lui Lazăr,când a mâncat împreună cu El și Lazăr,după cum istorisește Fiul tunetului, grăind așa:

‹‹ Cu șase zile înainte de Paști, a venit Iisus în Betania, unde era Lazăr, cel ce murise și pe care Hristos l-a înviat din morți. Și i-au făcut Lui acolo cină si Marta slujea, iar Lazăr era unul din cei ce ședeau cu EL la masă. Iar Maria, luând o litră de nard curat de mare preț, a uns picioarele lui Iisus, și I-a șters picioarele Lui cu părul capului ei››.

 Cealaltă cină I s-a făcut Lui cu două zile înainte de Paști,pe când Hristos era tot în Betania, în casa lui Simon leprosul; atunci s-a apropiat de El femeia păcătoasă si a turnat mirul cel de mare preț.

Că aceasta s-a petrecut cu două zile înainte de Paști, o arată Sfântul Evanghelist Matei, când scrie că Hristos a spus ucenicilor:‹‹Știți că după două zile sunt Paștile ››.

 Iar mai jos puțin, Sfântul Evanghelist Matei adaugă:‹‹ Și fiind Iisus în Betania în casa lui Simon leprosul s-a apropiat de el o femeie păcătoasă, având un alabastru cu mir de mare preț și l-a turnat pe capul Lui pe când ședea la masă ››.

 Tot așa spune și Marcu: ‹‹ Și după două zile erau Paștile și Azimile; și pe când era în Betania în casa lui Simon leprosul și ședea la masă, a venit o femeie ›› și celelalte.

 

Sunt și unii care susțin că femeia care a uns cu mir pe Domnul,despre care vorbesc cei patru Evangheliști, este una și aceeași persoană. Ei socotesc că Simon fariseul și Simon leprosul sunt una și aceeași persoană și fac din el tatăl lui Lazăr si al surorilor sale,Maria și Marta. Mai susțin că este una și aceeași cină; apoi că este una și aceeași casă, cea din Betania, a lui Simon, care a pregătit foișorul cel așternut, unde a avut loc Cina cea de taină.

 

Părerea acestora nu este dreaptă.I s-au dat lui Hristos două mese în Betania, în afară de Ierusalim; una cu șase zile, iar alta cu două zile înainte de Paștile evreilor, după cum s-a spus. Atunci, și femeile au adus lui Hristos mir și l-au turnat pe El în chipuri diferite. Cina cea de taină și foișorul cel așternut au fost pregătite în Ierusalim si cu o zi înainte de Paștile evreilor si de pătimirea lui Hristos. Unii spun că au pregătit cina în casa unui om necunoscut; alții că au pregătit-o în Sfântul Sion, în casa ucenicului Ioan, cel care și-a rezemat capul pe pieptul lui Iisus. Aici, in adevăr, au fost ascunși ucenicii de frica iudeilor; aici, după înviere, a pus Toma degetul în coasta lui Hristos; aici a avut loc Pogorârea Duhului Sfânt in ziua Cincizecimii, și incă alte fapte nespuse și tainice.

 

Se pare însă, și este adevărat ,că este mai exactă susținerea lui Hrisostom, că două sunt femeile care au turnat mir pe Hristos. Una despre care vorbesc cei trei Evangheliști, o femeie desfrânată și păcătoasă ; ea a turnat mir pe capul lui Iisus. Alta, cea din Evanghelia după Ioan, este Maria, sora lui Lazăr; ea a adus mir și l-a turnat numai pe dumnezeieștile picioare ale lui Hristos. Altele sunt cinele din Betania, și alta este Cina cea de taină.

Și se vede asta din aceea că, după ce se istorisește fapta femeii păcătoase, Mântuitorul trimite pe ucenici în Ierusalim ca să pregătească Paștile: ‹‹ Mergeți, le-a spus El, în cetate la cutare și spuneți-i: Învățătorul zice: La tine vreau să fac Paștile cu ucenicii››. Și iarăși: ‹‹ Și vă va întâmpina un om cu un ulcior de apă… și el vă va arăta un foișor mare așternut.

Acolo pregătiți-l. Iar ei plecând… au aflat precum le zisese și au pregătit Paștile›› adică Paștile evreilor, care băteau la ușă.

Și Mântuitorul a venit și le-a sărbătorit împreună cu ucenicii Lui, după cum zice dumnezeiescul Hrisostom.

Apoi după ce s-a făcut Cina cea de taină și după ce intre timp a spălat picioarele ucenicilor, s-a așezat din nou la masă și ne-a înființat pe aceeași masă Paștile nostru, după cum spune Ioan Gură de Aur.

Dumnezeieștii Evangheliști, Ioan împreună cu Marcu,au arătat și cum era mirul. L-au numit ‹‹curat și de mare preț››. Prin ‹‹curat›› este obiceiul să se arate ceea ce este nefalsificat si neamestecat.

Poate că acest cuvânt era numele celui mai bun mir și de mare preț. Marcu adaugă că femeia în grabă a spart vasul, care era strâmt la gură; un astfel de vas îl numește alabastru. Acest vas, după Sfântul Epifaniu, era de sticlă și făcut fără toartă; un astfel de vas se numește amforă. Mirul acela era făcut din multe materii: flori de smirnă, scorțișoara bine mirositoare, stânjenei, trestie aromată și untdelemn.

 

Dar tu Hristoase Dumnezeule, care ai fost uns cu mir spiritual, slobozește-ne de patimile ce vin asupra noastră și miluiește-ne pe noi ca un singur bun și de oameni iubitor.

                                           Amin.

Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments