Răsai asupra mea, Lumină lină,
Ca’n visul meu ceresc d’odinioară
O, Maică sfântă, pururea Fecioară,
În noaptea gândurilor mele vină.
Speranţa mea Tu n-o lăsa să moară
Deşi al meu e un noian de vină;
Privirea Ta de milă caldă, plină,
Îndurătoare-asupra mea coboară.
Străin de toţi, pierdut în suferinţa
Adâncă a nemerniciei mele,
Eu nu mai cred nimic şi n-am tărie.
Dă-mi tinereţea mea, redă-mi credinţa
Şi reapari din cerul Tău de stele;
Ca să Te-ador de-acum pe veci, Marie!
Mihai Eminescu
CategoriiPoezie
