Sa ne cercetam pe noi insine.
Iubiti frati si iubiti credinciosi, a trecut si ultima zi a lunii ianuarie. Asadar a trecut o luna de zile de cand am inceput anul. Dumnezeu stie cate zile ne vor sta in fata fiecaruia dintre noi, dar ce a trecut e bun trecut si poate ca ar fi cazul sa ne gandim la ce am facut, la ce am invatat, la ce am gandit, la ce am vorbit. Sa ne gandim daca am avut vreun spor prin luna aceasta pentru viata noastra de acum si pentru vesnicie, sa ne gandim daca am adaugat ceva la ceea ce am fost inainte de a incepe anul acesta. Sa ne gandim ce-am realizat in aceasta luna – luna de inceput de an – , cu ce ne prezentam in fata lunii urmatoare, in fata viitorului, in fata vesniciei.
E bine sa ne cercetam pe noi insine, sa vedem ce legatura avem cu oamenii din jurul nostru, cat de bine le dorim, daca le dorim, daca i-am odihnit pe cei care au venit in legatura cu noi, ce am facut ca in jurul nostru sa fie mai multa liniste, bucurie, incredere, iertare, mai putina nepasare, neluare-aminte, rautate, mai putine cuvinte nepotrivite, mai putine ganduri cu care ne putem prezenta oriunde si oricand.
E cazul sa ne cercetam fiecere dintre noi sa vedem daca am avut vreun spor prin spovedaniile pe care le-am facut, daca am parasit vreo neputinta, nedesavarsire, greseala, nepasare, neluare-aminte.
Sa ne gandim daca suntem cu mai multa grija acum decat la inceputul lunii, daca avem mai multa iubire, intelegere, bunatate, daca suntem gata sa-i odihnim pe cei din jurul nostru. Sau poate am inmultit relele, poate am pus in atentie lucruri care era bine sa nu le stie cei din jurul nostru.
Poate am fost nepasatori de binele omului de langa noi si am uitat ca Dumnezeu l-a pus langa noi si pe noi ne-a pus Dumnezeu langa omul de langa noi.
Cat de prezent a fost Dumnezeu in viata noastra luna aceasta care a trecut, cat am dorit sa se inmulteasca binele si bucuria, cat am cautat sa fie preamarit Dumnezeu prin viata noastra, faptele noastre, cuvintele noastre, cata grija am avut sa-l preamarim pe Dumnezeu in gandurile noastre?
Ne-am intrebat vreodata ce se intampla cu noi? Nu cumva nu suntem cu grija de a inmulti grija sufleteasca? Am fost preocupati in luna aceasta sa imputinam vorba, vorbirea de rau, neincrederea aratata prin cuvant, nefolositoare noua si nici celor catre care ne-a fost cuvantul?
Am simtit prezenta lui dumnezeu in viata noastra?
L-am facut pe Dumnezeu prezent prin vorbele si faptele noastre, in mijlocul nostru, intre noi?
Am avut gandul de-a face bine, de-a aduce multumire in mijlocul nostru?
Sa ne intrebam daca a fost cineva mai fericit daca ne-a intalnit in ziua care a trecut. Sa ne intrebam daca isi aminteste cineva daca i-am vorbit, bineinteles cu bunatate, cu liniste.
Sa ne intrebam daca l-am salutat cu caldura pe prietenul nostru, pe care l-am intalnit.
Sa ne intrebam daca nu cumva am fost egoisti in ziua care se pleaca spre inserare.
Sa ne intrebam daca este cineva multumit cu ce i-am spus sau ceea ce i-am facut.
Sa vedem daca putem raspunde cu inima usoara la intrebarea: Am ajutat pe cineva dintre cei care au avut nevoie de ajutorul nostru? Nu ma gandesc numai la ceea ce am dat pentru cineva, ci si la ajutorul care este necesar intre noi de multe ori – sa-i ajutam fratelui nostru sa faca mai usor ceea ce are de facut.
Daca am fost saritori, binevoitori. Sau poate am fost nepasatori.
Sa ne intrebam daca am incurajat pe omul de langa noi care avea nevoie de o incurajare.
Sa ne intrebam daca am facut ceva folositor sau am fost nepasatori.
Sa ne intrebam daca am lasat in urma ganduri bune sau suparare. Si apoi sa ne mai intrebam ceva. Sa ne intrebam asa: Daca Dumnezeu priveste la felul cum ne-am dus viata in ziua de astazi, va zice ca pentru ceea ce am facut in ziua de astazi meritam ziua de maine?
Iata niste lucruri pe care e bine sa le avem in vedere in fiecare zi si in privinta carora sa ne intrebam in fiecare seara! Si daca ne gasim cu lipsa, sa ne silim ca in ziua urmatoare sa fim cu mai multa atentie, bunatate, iubire ,cinstire, cu mai multa dorinta de a inmulti bucuria. In ziua urmatoare sa fim cu mai multa grija, ca omul de langa noi sa simta grija, ca omul de langa noi sa simta ca noi suntem langa el, asa cum Dumnezeu e langa noi.
Trecem peste multe lucruri in viata de fiecare zi, trecem nepasatori prin zilele pe care Dumnezeu ni le-a randui pentru a nu le irosi, ci ca sa adunam in suflet multumire, ca sa adunam in suflet nadejde, ca sa adunam in suflet mai multa credinta si mai ales sa traim prin credinta.
E vremea cercetarii de sine. Sa intram in adancul constiintei noastre si sa nu ne multumim numai cu lucruri de suprafata, cu lucruri superficiale. Sa nu ne multumim a ne gandi doar la lucruri peste care se poate trece, ci sa cautam in adancul inimii noastre, sa vedem daca-i facem loc lui Dumnezeu, daca Domnul Hristos poate sa ramana in sufletul nostru dupa ce ne impartasim cu Sfintele Taine. Daca nu cumva faptul de a ne impartasi ramane un lucru obisnuit si, dupa ce-L primim pe Domnul Hristos in mijlocul nostru, viata noastra este la fel cu cea dinainte de a-L primi.
Cinstiti parinti, iubiti frati si iubiti credinciosi, sa avem in vedere niste lucruri ca acestea acum, cand vom spune despre noi, poate fara convingere, ca am facut si bune si rele, cand am putea spune despre noi ca suntem pacatosi. Poate credem ca suntem drepti, poate credem ca Dumnezeu Isi revarsa mila peste noi si peste altii prin rosturile noastre, prin situatia pe care o avem .
Ar fi bine sa ne cercetam pe noi insine si sa vedem unde ne gasim. Ce ne mai trebuie ca sa fim cu Dumnezeu si pentru ca Dumnezeu sa fie cu noi? Si atunci e nadejde de bine, de inseninare, de lumina sufleteasca, de fericire pe care o aduce iubirea, e nadejde ca nu suntem singuri, ci ca Dumnezeu este cu noi, cu al Sau dar si cu a Sa iubire de oameni, totdeauna, acum si purure si in vecii vecilor. Amin.
Marire Tatalui si Fiului si Sfantului Duh! Amin.
Adaptare text dupa o predica rostita de Pr Teofil Paraian la Manastirea Brancoveanu
