Poruncile Domnului3 min de citit

În psalmul 141 este scris următorul lucru: În calea aceasta în care am umblat, ascunsau
cursă mie.
Acest lucru este spus în numele oricărui om drept şi binecredincios, care
întotdeauna umblă în sfintele porunci ale Stăpânului şi Făcătorului tuturor şi căruia diavolii
potrivnici lui Dumnezeu îi pun întotdeauna curse, dorind să-l abată de la împlinirea poruncilor
mântuitoare ale lui Dumnezeu. Aceşti luptători împotriva lui Dumnezeu – din invidie pentru
binecredincioşii care, cu ajutorul tuturor virtuţilor şi al faptelor drepte, se străduiesc să ajungă
la acele demnităţi şi locuri, de unde au căzut ei – pun împotriva dreptului anumite curse,
străduindu-se să-l abată de la drumul care duce la Dumnezeu.
Iar dreptul, fiind păzit şi povăţuit de harul Dumnezeului său, spune cu mare evlavie şi
îndrăzneală: Luat-am seama de-a dreapta şi am privit şi nu era cine să mă cunoască (Ps. 141,
4), ceea ce înseamnă: ei nu vor înceta să lupte împotriva mea, străduindu-se ca prin toate
cursele să poticnească paşii mei, însă eu, aducându-mi aminte de cel ce spune:
 O, de s-ar îndrepta căile mele, ca să păzesc poruncile Tale! Atunci nu mă voi ruşina când voi căuta spre toate poruncile Tale (Ps. 118, 5-6), nu voi înceta şi nu mă voi opri să privesc şi să iau seama
de-a dreapta, adică să cunosc şi să ţin întotdeauna în mintea mea puterea poruncilor Domnului
şi Dumnezeului meu. Căci atâta timp cât le voi păzi, nu numai că nu va fi cine să lupte
împotriva mea, dar vor pieri şi vor fugi de la mine şi nu vor putea să mă cunoască. Căci
luptătorii nevăzuţi îl cunosc, adică îl înrobesc şi îl ţin supus pe acela care, prin călcarea
poruncilor lui Dumnezeu, li se supune lor în toate.
Iar cel care pricepe şi ia seama de-a dreapta, adică la poruncile Domnului, pe acela nu
îl pot birui şi nu îl cunosc. Cele de-a dreapta sunt numite poruncile dumnezeieşti, pentru că la
a doua venire a Judecătorului cuvioşii lucrători ai poruncilor Lui vor fi puşi de-a dreapta Lui.
Iar dacă pe cel ce priveşte şi ia seama de-a dreapta luptătorii nevăzuţi nu îl înrobesc, ci fug de
la el şi pier şi nu există între ei cine să caute sufletul lui, atunci vai, într-adevăr, vai de cel care
priveşte tot timpul de-a stânga şi se sârguieşte cu tot sufletul spre fapte rele şi nu încetează
niciodată să-i asuprească cu toată lăcomia pe săraci, orfani şi văduve, răpind avutul străin prin
intermediul diferitelor curse şi defăimări, al numeroaselor necuraţii şi ticăloşii, precum porcul
care se murdăreşte neîncetat!
Un astfel de om, într-adevăr, va fi fără de răspuns şi de sine osândit dacă nu se
grăbeşte să facă pocăinţă potrivită cu fărădelegile lui cele urâte de Dumnezeu. Căci pe unul ca
acesta, care nu ia seama de-a dreapta sa, îl înrobesc pentru totdeauna diavolii cei luptători
împotriva lui Dumnezeu şi nu fug de la el şi nu pier, ci, dimpotrivă, se veselesc pentru el, ca
pentru fratele lor iubit şi prietenul lor credincios şi atrag întotdeauna la ei sufletul lui.
Izbăveşte-ne, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, de această pieire şi de
această mânie!
 Şi ne învredniceşte, Doamne, să cugetăm întotdeauna cu sârguinţă şi să luăm seama de-a dreapta, adică să săvârşim sfintele Tale porunci cu fapta şi cu adevărul, cu toată evlavia şi cu dorinţă fierbinte!
Căci, precum celor ce le păzesc li se cuvine răsplată mare de la Tine, aşa şi celor ce le încalcă cu mândrie şi cu mare nebunie li se cuvin ameninţări înfricoşătoare, osândire şi veşnică pieire.
Sf Maxim Grecul
Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments