Bogati sau saraci3 min read

Psalmul 33:
 Bogaţii au sărăcit şi au flămânzit, iar cei ce-L caută pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele (v. 10). 

 Cum trebuie să înţelegem şi să judecăm corect acest lucru astfel încât să fim
grăitori de adevăr, iar nu grăitori de minciună?

 Dacă acceptăm acest lucru pur şi simplu, atunci cele spuse se dovedesc clar a fi o minciună: căci nici Avraam, nici Isaac, nici Iacov şi nici chiar cel ce a grăit acestea nu au fost vreodată săraci, ci, dimpotrivă, au avut întotdeauna din belşug toate bunurile şi toată bogăţia. 

Pe de altă parte nu toţi cei care L-au căutat pe Domnul au avut toate bunurile. Martorul adevărat al acestui lucru este acela care spune:
Până în ceasul de acum flămânzim şi însetăm; suntem goi şi suntem pălmuiţi şi pribegim (I Cor. 4,11).

 Cum să înţelegem acestea corect?

Acestea trebuie să le înţelegem duhovniceşte şi pot fi tâlcuite în sensul următor: cei ce
au fost înainte bogaţi în daruri duhovniceşti sunt iudeii, care au avut din belşug dogmele
cunoaşterii neîntinate a lui Dumnezeu şi harul proorociei, care se pogora de sus peste Sfinţii
lor Prooroci. 
Mai târziu însă, ei au pierdut toate acestea din pricina necredinţei lor, cu care au
îndrăznit să stea împotriva Mântuitorului tuturor, a lui Hristos Dumnezeu.

 Prin cei care Îl caută pe Domnul şi abundă în toate bunurile duhovniceşti îi vom înţelege pe cei ce cred în Hristos: pe Apostoli, pe Prooroci, pe Mucenici, pe Cuvioşi şi pe Drepţi şi, în general, pe toţi
oamenii care se numesc creştini şi asupra cărora S-a pogorât Preasfântul Duh şi i-a umplut şi
îi umple totdeauna cu toate darurile înţelepciunii şi cugetării dumnezeieşti.

Aceste lucruri pot fi înţelese şi altfel: bogaţii, care şi-au adunat în viaţa aceasta comori
mari pe calea răpirii, a nedreptăţii şi a lăcomiei şi se desfată prin îmbuibarea pântecelui şi prin
iubirea de plăceri, asemenea dobitoacelor, în veacul viitor vor pierde toate acestea şi, în locul
lor, vor moşteni chinurile cumplite, aşa cum le-a spus ucenicilor Săi nemitarnicul Judecător,
zicând: vai vouă, bogaţilor, că vă luaţi pe pământ mângâierea voastră, primind-o aici; vai
vouă celor ce sunteţi sătui acum, că veţi flămânzi. 
 
Vai vouă celor ce astăzi râdeţi, că veţi plânge şi vă veţi tângui (Luca 6, 24-25). Iar cei ce-L caută pe Domnul şi care se vor umple şi mai mult de tot binele duhovnicesc sunt cei ce de bunăvoie dispreţuiesc bunătăţile acestei lumi şi ale acestei vieţi vremelnice în nădejdea de a dobândi şi de a se desfăta cu acele bunătăţi nespuse care le sunt pregătite celor drepţi în ceruri şi pe care ochiul nu le-a văzut şi urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit (I Cor. 2, 9), pe care să ne învrednicim şi noi a le dobândi împreună cu toţi drepţii.
 Amin.
Sf Maxim Grecul
Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments