Cum putem ca spovedania noastră să fie cât mai aproape de ceea ce trebuie să fie o mărturisire care vindecă rănile noastre sufleteşti?
Războiul între bine şi rău, între lumină şi întuneric nu se întâmplă în pustiul Saharei şi nici în vârful Himalaya. Câmpul de război, între viaţă şi moarte, se petrece în inima şi în sufletul fiecăruia. Taina Spovedaniei sau a mărturisirii este o datorie firească, pe care trebuie să o facem. Aşa precum copilul greşeşte faţă de tatăl său, sau noi greşim faţă de autorităţi ori autorităţile greşesc faţă de popor, toţi aceştia aşteaptă din partea celor care au greşit o mărturisire.
Dar numai prin aceasta nu câştigă mântuirea.
Prin aceasta a făcut mărturisirea, dar e o mărturisire formală, nu este pocăinţă. Spovedania, dacă nu este însoţită de pocăinţă, este o mărturisire goală şi falsă. Mărturisirea trebuie să fie însoţită din adâncul inimii de căinţă.
Când te spovedeşti sub patrafirul binecuvântat al duhovnicului, să îţi plângă ochii!
Aceasta înseamnă că la mărturisire s-au adăugat şi pocăinţa ta şi dreptul să primeşti dezlegare, binecuvântare şi iertare.
CategoriiPr Justinian Chira
