Evanghelistul Matei, în capitolul VI, adresându-se oamenilor, începe cu faptele dreptăţii voastre. Să nu vă lăudaţi, să ştiţi să fiţi discreţi pentru că faptele dreptăţii voastre nu se fac publice, numai fariseii se laudă cu postul, rugăciunile şi faptele bune.
Mântuitorul spune că faptele dreptăţii noastre sunt: postul, rugăciunea şi milostenia.
Iar în vremurile de acum se discută foarte mult în legătură cu virtutea postului şi oamenii caută să îi dea o explicaţie: are sau nu are valoare, trebuie sau nu trebuie să postim?
Toate sectele şi toţi ereticii au şters din legile lui Dumnezeu postul.
Or, cu postul au început şi Moise, şi Ilie, şi Mântuitorul în lume.
Deci postul este lege dată de Dumnezeu, pe care omul nu a respectat-o şi nu şi-a stăpânit pofta sa.
Şi atunci oamenii se întreabă: cum să privim postul?
Eu spun că postul trebuie privit cu multă seriozitate şi responsabilitate. Pentru a-l înţelege simplu, ca să îl respectăm, deosebit de important este ca prin cuvântul post să înţelegem cumpătarea.
Acesta este postul adevărat, să fii cumpătat în toate, să fii cumpătat în cuvânt şi în faptă şi vei ajunge în rândul sfinţilor.
Nu cred că vreun român va putea să spună că nu este bun acest cuvânt – cumpătarea.
Omul să fie cumpătat în toate, şi în relaţiile din familie, şi în relaţiile cu cei din jurul său, totul să fie cu măsură.
Şi această cumpătare o poate respecta orice om.
Iar pentru cei mai înaintaţi duhovniceşte putem adăuga şi înfrânarea de la anumite mâncăruri şi băutură, dar, în primul rând, să fii cumpătat.
Când mi-am notat acest aspect în paginile mele, m-am gândit la modul cum a fost viaţa Mântuitorului Iisus Hristos.
Nu a fost El cumpătat în toate?
Acest exemplu trebuie să îl urmăm şi noi.
