Nu merg la biserica,nu sunt chiar atât de credincios

            Păi, atunci un loc mai bun decât biserica nici nu vei găsi. Căci aici credința se întărește cel mai mult.

            Cu toții ne aflăm pe cale. Cu toții ne dorim ca în credința noastră să devenim mai puternici, să fim mai aproape de Dumnezeu.

            Nu viața trebuie adaptată după puțina noastră credință, ci să întărim credința noastră.

            „Cu cine te vei însoți, de la acela vei și dobândi”, spune poporul.

            Te vei însoți cu dreptatea, adevărul, frumusețea, curăția – vei deveni mai înțelept și mai bun, vei deveni mai curat și mai fericit.

            Roagă-te, cere cu rugăciunea evanghelică: „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele” (Mc. 9,24).

            Domnul va ajuta, Domnul va da.      

            Iar celui ce crede toate îi sunt cu putință. Acesta este, de asemenea, un adevăr evanghelic.

           „Nădăjduiește în Dumnezeu, dar nici nu sta degeaba”

             Exact așa! Ferește-te de rău și muncește: roagă-te, postește, mergi la biserică, săvârșește fapte bune de dragul lui Hristos … Creștinul care nădăjduiește în Dumnezeu are foarte multe treburi de făcut. Și în primul rând – cu sine însuși. Cu gândurile păcătoase, sentimentele, simțirile, simțurile, cu patimile sale îndărătnice – bolile sufletești: mândria, lenea, puțina credință, mânia, iubirea de arginți, deznădejdea, desfrânarea, îmbuibarea pântecelui… Numai să faci ceva!

            Și, desigur, să te ocupi de treburile tale obișnuite – însemnându-te cu semnul Sfintei Cruci, rugându-te.

            Dacă Domnul va binecuvânta lucrările tale, toate îți vor reuși, pe toate le vei face la timp și toate vor fi spre folos. Iar fără Dumnezeu ne putem învârti o zi întreagă într-un loc, iar seara, când vom privi, vom spune: când a trecut ziua? Nu înțeleg.

            Și dacă va trece astfel un an?

            Sau chiar  întreaga viață?

            Putem economisi câteva minute, iar unde s-au pierdut zeci de ani – nici măcar să nu ne îngrijoreze.