Ev. Ioan 10, 27-38
„Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: oile Mele ascultă de glasul Meu şi Eu le cunosc pe ele, şi ele vin după Mine; iar Eu le dau viaţă veşnică şi nu vor pieri în veci şi din mâna Mea nu le va răpi nimeni.
Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi şi nimeni nu poate să le smulgă din mâna Tatălui Meu. Iar Eu şi Tatăl Meu una suntem.
Atunci iudeii au luat iarăşi pietre ca să arunce asupra Lui. Iisus le-a răspuns: multe lucruri bune v-am arătat vouă de la Tatăl Meu; pentru care din aceste lucruri aruncaţi cu pietre asupra Mea? Iudeii I-au răspuns, zicând: pentru lucru bun, noi nu aruncăm cu pietre asupra Ta, ci pentru blasfemie, pentru că Tu, om fiind, Te faci pe Tine însuţi Dumnezeu.
Iisus le-a răspuns: oare nu e scris în legea voastră: Eu am zis: dumnezei sunteţi? Dacă i-a numit dumnezei pe aceia, către care a fost cuvântul lui Dumnezeu – şi Scriptura nu poate să se desfiinţeze – despre Mine, pe care Tatăl M-a sfinţit şi M-a trimis în lume, voi ziceţi că grăiesc blasfemie, fiindcă am spus că sunt Fiul lui Dumnezeu?
Dacă nu fac lucrurile Tatălui Meu, să nu credeţi în Mine; iar dacă le fac, chiar dacă nu credeţi în Mine, credeţi în aceste lucruri, ca să înţelegeţi şi să credeţi, că Tatăl este în Mine şi Eu în El.”
Pentru noi, care Il iubim si Il indragim pe Domnul Iisus Hristos,este greu sa ne imaginam cum este posibil ca El, Fiul lui Dumnezeu, sa fie batjocorit si hulit. Nu putem accepta asa ceva.
Oare, cum este sa-L vezi pe Domnul Hristos maltratat, lovit, ranit si insangerat?
Atunci cand limitele intelegerii se aratau a fi depasite, iudeii recurgeau la alte mijloace de convingere: Aveau argumentul pietrelor. Chiar I-au spus Mantuitorului ca nu pentru lucrurile bune,pentru minuni, voiau sa-L ucida cu pietre, ci pentru ca afirmase despre Sine ca este Fiul lui Dumnezeu.Stramba logica !
Dar putea, Cel care era Fiul lui Dumnezeu, sa spuna altceva? Aceasta era si identitatea
Sa:”Lumina din Lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat”,asa cum afirmam in Crez.
Nici o minune din cele savarsite de Domnul Hristos nu se putea face fara putere divina; iar puterea divina o are doar Fiul lui Dumnezeu, Cel de o fiinta cu Tatal! Mai mult, minunile au fost savarsite in numele lui Dumnezeu.
Mantuitorul nu a cautat slava proprie, nu a facut gesturi teatrale din dorinta unui senzational ieftin, dimpotriva, prin cele savarsite, dorea sa faca cunoscuta voia lui Dumnezeu Tatal.
Oare, noi suntem mai presus decat cei de acum doua mii de ani?
Ce marturisesc faptele noastre? Daca ne numim fiii lui Dumnezeu de ce sa ne inradacinam in savarsirea atator lucruri care nu fac cinste unui urmas al Domnului Hristos?
Sfantul Ioan Gura de Aur ne atentioneaza: „Daca Dumnezeu este totdeauna cu tine, de ce tu traiesti ca si cum El ar fi departe de tine?”
