PATIMA BETIEI SI LUPTA CU EA6 min read

Nu vă faceţi robi alcoolului, ci lui Dumnezeu!
  ,,Şi nu vă îmbătaţi de vin, în care este pierzare, ci vă umpleţi de Duhul. Vorbiţi între voi în psalmi şi în laude şi în cântări duhovniceşti, lăudând şi cântând Domnului”(Efeseni 5;18-19)

 

 Citind acest titlu poate te intrebi: Este pacat sa bei? Exista pacatul betiei? Chiar este daunator? Poate fi alcoolul un zid in relatia cu Dumnezeu? Ce este alcoolismul? Ce spune Sfanta Scriptura despre alcool? 
 
In primul rand, trebuie sa facem cateva precizari, si anume ca alcoolul in sine nu este ceva necurat in fata lui Dumnezeu. Primul cultivator al vitei de vie ne este prezentat in Sfanta Scriptura. In capitolul al 9-lea din cartea Facerii ni se spune ca dreptul Noe, dupa potop, a sadit vie, a baut vin si s-a imbatat, necunoscand efectul vinului. Dumnezeu este Creatorul vitei de vie, al cerealelor si pomilor fructiferi, din care se extrag si se fac diferitele bauturi alcoolice. In Sfanta Scriptura se spune: „vinul veseleste inima omului” (Psalmul 102;16).
 
 De asemenea, Biblia nu condamna consumul moderat al acestora (Deuteronom 14;26, Matei 11;19). Potrivit invataturii din Sfanta Scriptura, mancarea si bautura sunt conforme cu legile morale cand omul tine in ele o masura dreapta si prielnica sanatatii, cand nu mananca si nu bea spre placerea pantecelui, ci spre mentinerea vietii
 
Este binecunoscuta si minunea prefacerii apei in vin savarsita de Mantuitorul Hristos la nunta din Cana Galileii (Ioan 2;1-10), cat si cuvintele adresate de Sfantul Apostol Pavel lui Timotei: „De acum nu bea numai apa, ci foloseste putin vin, pentru stomacul tau si pentru desele tale slabiciuni” (1Timotei 5;23). Deci Dumnezeu condamna nu consumul de vin, ci excesul de alcool, betia. 

 

 
Despre betivi Sfanta Scriptura spune ca nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu (Proverbe 20;1, 1Corinteni 6;10, Efeseni 5;18). 
 
         Totusi trebuie sa evitam consumul de alcool daca acesta, cu toate ca este consumat in cantitati mici, este baut cu regularitate, de pilda in fiecare zi, si astfel se creeaza dependenta si acest obicei pune stapanire pe noi: „Toate imi sunt ingaduite… dar nu ma voi lasa biruit de ceva”, spune Sfantul Apostol Pavel (1Corinteni 6;12).
 
 Pe langa toate acestea, bineinteles ca un om cu frica de Dumnezeu nu va incerca sa vada pana la ce limite poate bea si totusi sa nu se imbete, caci el nu-si permite sa se joace cu mintea si cu trupul lui, sau daca imprejurarea in care consuma bauturi alcoolice, (vin, bere, tuica sau altele) ar poticni pe altii, atunci crestinul trebuie sa se abtina: „Bine este sa nu mananci carne, nici sa bei vin, nici sa faci ceva de care fratele tau se poticneste, se sminteste sau slabeste in credinta” (Romani 14;21).
 
 Suntem datori a pazi o randuiala cu privire la mancare si bautura si aceasta o putem realiza numai printr-o lupta impotriva poftei dezordonate, lupta ce se bazeaza pe infranare sau cumpatare, care este o virtute foarte necesara omului. 
Iata ce spune Sf. Ioan Gura de Aur despre aceasta virtute in Omilia Intai la Facere: „Precum corabiile usoare stabat marile mai cu iuteala, iar cele prea impovarate se scufunda, asa cumpatarea ajuta mintea sa strabata mai usor marea vietii si sa priveasca cele ceresti.” 
 Este clar ca in cazul alcoolicului sau a celor ce nu au stapanire de sine se pretinde o abstinenta totala de la orice fel de bautura alcoolica, caci daca nu reusim sa ne stapanim, ci ne stapaneste alcoolul pe noi, mai bine sa renuntam complet la el, dupa cum ne invata Mantuitorul: ,,si daca mana ta cea dreapta te sminteste pe tine, taie-o si o arunca de la tine; caci mai de folos iti este sa piara unul din madularele tale, decat tot trupul tau sa fie aruncat in gheena”(Matei 5;30).
 
Da, mai bine sa lepadam complet un obicei sau o practica decat sa fim noi complet lepadati de Dumnezeu, mai bine sa sacrificam o placere de-a noastra decat sa fim noi sacrificati complet in gheena iadului. 
 
Ce priveliste cumplita este pentru cei cu frica de Dumnezeu, un om robit de patima betiei ! Barbatul care se cadea sa fie infricosator dusmanilor ajunge de rasul copiilor. De cine rade toata lumea ? De betivan ! In cei mai infloritori ani ai vietii, betivul ajunge un nimeni si un nimic. 
Pentru betivi, sunt valabile cuvintele Sf. Apostol Pavel: „Sfarsitul acestora este pieirea. Pantecele este dumnezeul lor, Iar marirea lor este intru rusinea lor, ca unii care au in gand cele pamantesti” (Filipeni 3;19).
 O, vai de ei, saracii, ca si in Saptamana Mare i-am vazut beti turta si chiar si la biserica, la Prohodul Domnului si la Inviere i-a adus dracul cel betiv, spre a face scarba si tulburare crestinilor din biserica ! Plange ingerul pazitor departandu-se de betiv, iar dracul se veseleste caci cu nimeni nu poate face lucrarile lui cele rele mai mult decat cu cel beat. Ce infricosator si demonic lucru este cand, pe la orele 7 dimineata cand merg la biserica, aceasta e goala pana pe la 8,30, dar carciumele sunt pline si ies unii din ele, pe sapte carari !  
 

 

         Deci alcoolul, ca alte lucruri, poate fi daunator sau bun, depinde cum este folosit, el poate fi folosit ca medicament, precum a grait Sfantul Apostol Pavel catre Timotei „De acum nu bea numai apa, ci foloseste putin vin, pentru stomacul tau si pentru desele tale slabiciuni” (1Timotei 5;23), sau poate fi ucigatorul nostru. 
 
In cantitate mica este de folos alcoolul, mai ales vinul, dupa cum am vazut, dar in cantitate mare este daunator. Aceasta este asemenea oricarui medicament: luat in cantitate mica, are efect tamaduitor, dar in cantitate mare poate chiar sa ucida . Insa alcoolul il poate face pe om, neom, ducandu-l la imbolnavirea sistemului nervos, distrugerea celulei nervoase, tulburari psihice si fizice, distrugerea ficatului, el mai aduce dezechilibru, confuzie, pierderea controlului, depresie si un respect de sine scazut, depersonalizare sau deformarea personalitatii, maturizare franata, vinovatie si rusine, regrete, izolare si disperare, afectandu-l pe om in intregime, adica din punct de vedere spiritual, psihic, afectiv si fizic; de aceea Sfanta Scriptura descrie in Pildele lui Solomon efectele betiei cand spune: ,,Pentru cine sunt suspinele, pentru cine vaicarelile, pentru cine galcevile, pentru cine plansetele, pentru cine ranile fara pricina, pentru cine ochii intristati? Pentru cei ce zabovesc pe langa vin, pentru cei ce vin sa guste bauturi cu mirodenii. Nu te uita la vin cum este el de rosu, cum scanteiaza in cupa si cum aluneca pe gat, caci la urma el ca un sarpe musca si ca o vipera improasca venin. Daca ochii tai vor privi la femei straine si gura ta va grai lucruri mestesugite, vei fi ca unul care sta culcat in mijlocul marii, ca unul care a adormit pe varful unui catarg.” (Pildele lui Solomon 23;29-35). 
 
Observam din acest text ca betia musca ca un sarpe, dar ea nu-l afecteaza doar pe betiv sau pe alcoolic, ci si pe cei din jurul lui. Caci cate familii nu s-au destramat din cauza alcoolului? Cata violenta si crime din cauza lui? Cate accidente rutiere s-au intamplat din cauza lui? Cati nu au saracit si au pierdut chiar si casele din pricina alcoolului ? 
 
Aceste vremuri pe care le traim, prin mass-media, ne prezinta realitatea cea hidoasa a alcoolismului. 
 
Inaintea multor pacate mari ca: uciderea, desfranarea, bataia, talharia, cearta, este prezent abuzul de alcool, este prezent unul din cele 7 pacate de moarte, lacomia la consumul de alcool. De aceea Sf. Apostol Pavel zice: „Nu va amagiti: nici desfranatii, …nici adulterii, nici malahienii, nici sodomitii, nici furii, nici lacomii, nici betivii, nici batjocoritorii, nici rapitorii nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 6;10).

 

         Betivul face din patima sa scopul vietii lui. Nu mai traieste ca sa implineasca scopul vietii lui pe pamant care este mantuirea sufletului, ci devine precum in acea pilda, care spune ca betivul este intai ca leul, apoi dupa ce mai bea, ca maimuta, apoi ca porcul ! 
 
Asa se face ca aceasta patima, acest infricosator pacat, ne aduce in starea de vrasmasie cu Dumnezeu, deoarece El este sfant si ne cheama si pe noi sa fim partasi la sfintenia Sa; de aceea primim indemnul: ,,fiti si voi insiva sfinti in toata petrecerea vietii, caci scris este: Fiti sfinti, pentru ca Eu sunt Sfant”(1Petru 1;15-16). Iar a fi sfinti inseamna a fi curati din punct de vedere spiritual si fizic si a trai o viata dupa poruncile lui Dumnezeu, si nu ca robi ai unor patimi. 
 
Astfel, betia este un pacat, care ne desparte de Dumnezeu, Care este izvorul sfinteniei, caci prima porunca din Sfanta Scriptura este: ,,Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau. Aceasta este cea dintai si cea mai mare porunca.” (Matei 22 ; 37-38)
 
Dar cum poate cineva sa-L iubeasca si sa-L slujeasca pe Dumnezeu cu ,„tot cugetul”, cand alcoolul are efect direct asupra mintii, facandu-l pe om sa nu mai aiba control?
 
Nu degeaba Biblia spune in cartea proorocului Osea urmatoarele: ,,Desfranarea, vinul si mustul dau curaj inimii”(Osea 4 ; 11). 
Astfel capacitatea de a judeca, de a chibzui, de a avea stapanire de sine si alte functii importante sunt afectate serios. 
De aceea, intreaba-te in mod serios: Oare doresti sa faci din betie un zid intre tine si Dumnezeu? Doresti sa fi la nesfarsit rob acestei patimi? 
 
Nu uita ca acest stapan, alcoolul, este foarte crud, deoarece te duce la o ruinare a sanatatii fizice, conducand la diferite boli. 
 
Vrei sa te supui acestui stapan distrugator, sau unui Stapan iubitor de oameni? 
 
Nu uita ca Dumnezeu este iubire (1 Ioan 4 ; 8) si doreste ceea ce este cel mai bine pentru tine, doreste fericirea ta (Isaia 48;17 – 18), nu vrea moartea pacatosului, ci „voieste ca toti oamenii sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina”(1 Timotei 2;4).
 
         Betia betia face fricos pe cel viteaz, desfranat pe cel infranat, ucide chibzuinta si orbeste mintea. Cu adevarat betivului i se pot aplica cuvintele Psalmistului David: „Omul in cinste fiind n-a priceput; alaturatu-s-a dobitoacelor fara de minte si s-a asemanat lor.” (Psalmul 48;21). 
 
Bautura distruge trupul.  Fata de trupurile noastre avem datoria de ale ingriji: „Caci nimeni vreodata nu si-a urat trupul sau, ci fiecare il hraneste si il incalzeste” (Efeseni 5;29) pentru ca este „templu al Duhului Sfant” (1 Corinteni 6;19), spune Sfantul Apostol Pavel. 
 
Ce porunca iubitoare!
 
 De asemenea, cand Creatorul i-a creat pe oameni, i-a „incununat cu slava si cinste” (Psalmul 8;5). Oare nu este timpul sa aduci cinstea, slava si sfintenia in viata ta, avand o viata echilibrata, fara pacatele mari care se numesc patimi sau vicii?
 Nu e timpul sa implinesti cuvantul Sfantului Apostol Pavel: „Slaviti, dar, pe Dumnezeu in trupul vostru si in duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu”.(1 Corinteni 6;20) ?
 
         Am scris pana aici despre aceasta patima si voi continua, desi imi dau seama ca e ca si cum as fi scris pentru niste orbi. 
 
Cam in stadiul acesta se afla alcoolicii.
 
 Daca cel care se imbata innebuneste, chioraste si surzeste, ce folos sa-i mai dai sfaturi? 
 
Cel care are nevoie de sfat nu aude, iar cel infranat nu are nevoie de sfat, ca-i lipsit de aceasta patima a betiei. 
 
Sa nu ne mai ingrijim de boala?
 Nu e buna nici solutia aceasta !
 Sunt vrednici de mila betivii, caci si trupul si l-au distrus, si sufletul l-au cufundat in gheena iadului.

 

Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments