Nu eşti niciodatã mulţumit cu ceea ce eşti şi cu ceea ce ţi-a dãruit existenţa, deoarece atenţia ta se îndreaptã întotdeauna spre altceva.
Ai fost plasat acolo unde natura nu a plãnuit sã fii.
Nu te îndrepţi spre realizarea propriului tãu potenţial.
Tu încerci sã fii ceea ce vor alţii sã fii, însã acest lucru nu te va putea mulţumi niciodatã. Iar când apare nemulţumirea, logica iţi spune: „Poate cã ceea ce ai nu este suficient; strãduieşte-te sã obţii mai mult!”
Atunci încerci sã obţii mai mult, începi sã cauţi.
Şi toatã lumea apare cu o mascã zâmbitoare, toatã lumea zâmbeşte fericitã, astfel încât fiecare vrea sã-i pãcãleascã pe toţi ceilalţi.
Şi tu porţi, la rândul tãu, o mascã, astfel încât ceilalţi cred cã eşti ceva mai fericit; iar tu, la rândul tãu, ai impresia cã ei sunt mai fericiţi.
Iarba pare a fi mai verde în curtea vecinului.
El priveste însã iarba din curtea ta; pentru el aceasta este mai verde. Ea pare efectiv mai verde, mai
mlãdie, mai frumoasã.
Acestea sunt iluziile pe care le creeazã distanţa.
Când te apropii însã mai mult, începi sã vezi cã nu este chiar aşa.
Dar oamenii rãmân la distanţã unii de alţii. Chiar şi prietenii, chiar şi iubiţii, se ţin unul pe altul la distanţã; o apropiere prea mare ar fi periculoasã, s-ar putea ca ei sã vadã ceea ce eşti în realitate.
Iar eroarea îşi are sursa în chiar modul în care pui problema, astfel încât – orice ai face – nefericirea te va urma.
Vezi pe cineva care dispune de mulţi bani: îţi vine imediat ideea cã banii reprezintã cauza fericirii. Priveşte la acest om! Cât de fericit pare sã fie! Aşa ca alergi dupã bani. Un altul este mai sãnãtos; alergi dupã sãnãtate! Un altul face altceva şi aratã foarte mulţumit – îl urmãreşti! Dar de fiecare datã e vorba de celãlalt…
Societatea a aranjat lucrurile astfel încât sã nu îţi pui niciodatã problema propriului tãu potenţial.
Şi toatã nefericirea provine din faptul cã nu eşti tu însuţi.
Fii doar tu însuţi şi toatã nefericirea şi toatã competiţia cu ceilalţi dispare; nu îţi mai pasã cã alţii au mai mult, cã nu eşti tu cel care are mai mult.
Dacã vrei ca iarba sã fie mai verde, nu are rost sã priveşti în curtea vecinului.
Este atât de simplu ca iarba sã fie mai verde!
OSHO
